Uite ce-ţi propun, dragă vecine secui: eu îţi dau autonomie, nu doar culturală sau teritorială în cadrul Statului român, ci totală, fă-ţi ţara ta, îţi dau eu din pământul meu şi fă-ţi tu ţara ta în mijlocul României. Steag ai deja, îţi mai trebuie ţara, se pare că-n ţara mea nu-ţi place. Şi pentru că-s generos şi nu-mi place să te văd cum te zbaţi în chinurile unor frustrări dureroase, sunt dispus să fac ce-am zis mai sus.
Dar trebuie să fi conştient de nişte lucruri, vecine, anume că, după ce vei avea ţara ta, pe care ţi-o doreşti atâta, de la mine nu trebuie să mai ai aşteptări, vei trăi într-o enclavă înconjurată de România, orice pleacă dinspre tine spre alte zări, trebuie să treacă prin teritoriul meu, la fel precum trebuie să treacă prin el orice vine spre tine. Iar eu voi avea dreptul să controlez aceste lucruri şi să pun ce taxe de tranzit vreau. Nu ai cum să influenţezi acest drept, că eu fac ce vreau în ţara mea, tu faci ce poţi în a ta.
Vei avea nevoie de hrană, la tine culturile, în mare, sunt doar de cartofi. Ai nevoie de grâu, porumb, legume şi altele. Ţi le voi furniza, ca un vecin bun ce voi fi, însă la preţurile dorite de mine. Ce zici de 50 de euro pe kilogramul de grâu sau 100 de euro pe kilogramul de roşii? Te asigur că sunt de cea mai bună calitate. Avem din belşug în Bărăgan, de pildă. Din păcate pentru tine, Bărăganul va rămâne al meu...
Vei mai fi nevoit, evident, să-ţi educi copiii. Te pot ajuta şi la acest capitol. România are câteva centre universitare mari, la Bucureşti, Cluj şi Iaşi, de pildă. Îţi voi accepta copiii la studii acolo în schimbul unor taxe anuale modice, cum ar fi 500.000 de euro de persoană. Sunt sigur că-ţi vei permite, exporturile de cartofi îţi vor asigura un PIB peste cel al Norvegiei probabil...
În cazul instituţiilor de învăţământ, probabil că taxele mele ţi se vor părea mari, aşa că poate vei decide să-ţi înfiinţezi şi tu câteva. Ar fi o idee excelentă, doar că eu, de pildă, nu voi recunoaşte diplomele emise de acestea. Şi chiar dacă le-aş recunoaşte, probabil că şcolile tale vor funcţiona în limba maghiară, aşadar nu am cum să-ţi angajez absolvenţii pe teritoriul meu.
Singura variantă pentru a avea ceva şanse ar fi să foloseşti în şcolile tale limba română, pentru ca absolvenţii să-şi găsească de lucru în România, dar asta nu ar însemna, oare, să te expui riscului de a te... româniza? De-asta zic, ai grijă ce decizii iei şi în planul ăsta.
În mod clar, ca nouă entitate statală pe harta lumii, nu vei face parte încă de la început din organizaţiile internaţionale, nu vei fi nici în UE, nici în NATO, nici membră a vreunui tratat de comerţ.
Iar eu voi avea dreptul să controlez cine îmi tranzitează teritoriul către tine şi în ce scop sau dinspre tine către alte meleaguri. În cel de-al doilea caz, pot să-ţi ofer vize de tranzit pentru tine în schimbul unei taxe de, să zicem, 100.000 de euro bucata, valabilă pentru doar o păşire pe pământul românesc. Ce zici? Îţi convine? Ţi-am spus că sunt generos azi. E frumos afară, deci am toate motivele să fiu aşa.
De asemenea, nu ai nici aeroporturi internaţionale şi nici porturi. Dacă vei dori, tot ca un vecin bun ce-ţi voi fi, îţi pot închiria câteva docuri la Constanţa, să faci şi tu comerţ. Chiria o stabilim împreună, preţul de pornire, unul decent zic eu, ar fi de 500.000.000 de euro pe an. Acolo poţi încărca vase cu cartofi pentru export.
Va trebui să ai bani pentru spitale, de pildă, şi resurse îndeajuns pentru a plăti o forţă de poliţie, medici buni, chirurgi, soldaţi etc. De pildă, fără spitale şi doctori buni, vei fi nevoit să-ţi tratezi bolnavii în ţara mea, unde, în mod cert, asigurările medicale emise de tine nu vor avea acoperire. Însă nu te pot lasă la greu, îţi voi prelua suferinzii, dacă eşti de acord ca pentru o operaţie de apendicită să plăteşti 50.000 de euro.
Dacă eu sunt xenofob sau ultranaţionalist, tu ce eşti?
Din toate cele de mai sus rezultă că eu nu sunt nici xenofob, nici ultranaţionalist, în schimba rezultă că tu, vecine, eşti anti-european. Te întrebi cum aşa.
Simplu: în timp ce Europa doreşte o omogenizare culturală şi economică (o fantezie, de altfel), tu vrei separatism şi visezi la Ungaria Mare, o chestie la fel de utopică, imposibil de realizat, din pricina faptului că până şi în acel stat medieval, tot o minoritate reprezentai.
Ţi-aş putea reaminti diverse părţi ale istoriei din care poate vei înţelege că te-am primit în ţara MEA, ţi-am dat pământ, apă şi pâine, dar se pare că nu-ţi este de ajuns.
Până şi originea îţi este neclară, în sensul că tu, secui, te dai drept maghiar, dar nici măcar istoricii Budapestei nu s-au pus de acord cine eşti, de unde vii şi dacă eşti sau nu înrudit cu ei. În „Gesta Hungarorum", Simon de Keza, un preot de la curtea lui Ladislau al IV-lea (1278-1290), afirmă că „după cucerirea Panoniei de către unguri, secuii au primit o parte din ţară, totuşi nu în Câmpia Panoniei, ci au trăit aceeaşi soartă, VECINI ÎN MUNŢI CU BLACKII, cu care s-au amestecat şi de la cari au împrumutat alfabetul".
Iată cum, dragă vecine, un cronicar ungur face distincţie clară între neamul tău, al secuilor, şi cel maghiar. Iar un alt aspect interesant al afirmaţiei sale este cel în urma căruia rezultă cum că ai avea ceva sânge românesc şi de la ai mei ai învăţat să scrii. Deranjant, nu?
Treaba de care vorbeşte nenea Keza mai sus se întâmpla undeva pe la sfârşitul secolului al XI-lea sau începutul secolului al XII-lea. Ghici câţi ani de istorie aveau ai mei deja pe pământul ăsta când ai venit tu. Îţi este greu să aproximezi, nu? Te înţeleg, pentru tine antichitatea nu există, e imposibil să faci referiri la istoria ta folosind termenul „înainte de Hristos". Nu mai vorbesc de neolitic sau epoca fierului, deja pătrundem în zonă SF pentru tine şi ai tăi. Şi asta este la fel de deranjant, nu?
Nu îmi voi reaminti de 1.000 de ani în care drepturi în Ardeal ai avut doar tu şi alţi minoritari, în timp ce pe ai mei i-ai asuprit, le-ai interzis limba, numele româneşti, religia şi orice drept elementar uman.
Nu-mi voi aminti de Ip şi Trăznea, nu-mi voi aminti de ce spunea scriitorul Geza Kosztensky, decât aşa, în treacăt, un singur pasaj din broşura „Politica Naţională", care, la sfârşitul secolului al XIX-lea spunea că „să lăsăm la o parte minciuna convenţională conform căreia noi pretindem că nu vrem să ucidem naţionalităţile nemaghiare. DA - NOI VREM SĂ LE SUPRIMĂM ŞI TREBUIE SĂ LE SUPRIMĂM". O astfel de atitudine era felicitată, la acea vreme, de ministrul de interne ungar, Hyeronimy.
Ce ai putea face
Ai putea să-ţi vezi de treaba ta, la fel cum îşi văd de treaba lor lipovenii, turcii, tătarii şi bulgari din România, la fel cum îşi vede orice om de aici. România ţi-a oferit TOTUL, pământ, adăpost, resurse, absolut TOT.
Ţi-am asigurat, prin legi, dreptul de a-ţi utiliza limba, de a avea şcoli în limba ta, de a-ţi practica religia, de a călători liber, de a fi reprezentat în parlamentul de la Bucureşti, dar şi în cel european, a manifesta, celebra, comemora. Ar fi trebuit să ai aceleaşi drepturi precum toţi ceilalţi şi nimic în plus sau în minus, dar eu ţi-am dat mai mult, că te-am văzut necăjit.
Poţi trăi asemeni mie aici, cu bune şi cu rele, cu necazuri şi bucurii, cu familie şi prieteni alături, cu rate la bănci, uneori zâmbitor, alteori mai supărat. Ai ţarina să-ţi cultivi pământul dat de strămoşii mei. Şi nu ţi l-am dat cu chirie, ţi l-am oferit pentru vecie pentru că erai pribeag, n-aveai casă şi acareturi. Lasă prostiile şi nu mai confirma, prin tot ce faci, caracterizarea de „bolnavul Europei", pe care nenea Churchill ţi-a atribuit-o.
Mă rog, eu ţi-am spus toate astea ca un bun vecin ce-ţi sunt şi pentru că-mi păsa de soarta ta şi a urmaşilor tăi. Dacă tu alegi să abuzezi deja de toată permisivitatea asta, e problema ta, dar NU FACE, TE ROG, SĂ DEVINĂ PROBLEMA NOASTRĂ, CĂ N-O FI BINE DELOC! RESPECTĂ DRAPELUL ROMÂNESC, CONSTITUŢIA SA ŞI POPORUL SĂU!
