Săptămâna trecută a fost prezent în oraşul nostru, din nou, la cursul de escatologie (ştiinţa care se ocupă de studiul existenţei... de după moarte) al bisericii penticostale Betania, remarcabilul pastor şi autor de cărţi, Aurel Gheorghe, din Târgovişte. A lansat trei cărţi, din care o reţin pe ultima, întrucât se apropie Paştele şi toate bisericile creştine aşteaptă revenirea cât mai grabnică a Domnului Hristos. Intitulată Fericita noastră nădejde, răpirea bisericii, una dintre temele principale ale discuţiilor purtate de Domnul Iisus cu ucenicii Săi în ultimele zile ale existenţei Sale pământene, a fost cea a revenirii Sale. În timp ce Se întorcea din Ierusalim, mergând spre Betania, a ţinut un adevărat discurs escatologic. El a dovedit, fără echivoc, că este într-adevăr Mesia, Fiul lui David, dar şi al lui Dumnezeu. Înainte de arestarea Sa, în ultimele clipe, le-a spus ucenicilor, să nu vi se tulbure inima! Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine! În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi! (Ioan 14. 1/3). El a cerut ucenicilor Săi să fie pregătiţi în orice clipă pentru a-L întâmpina. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru!... De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi! (Matei 24. 42/44). Iată, vă spun o taină. Nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă, care va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
(1 Corinteni 15.51/53). Completarea învăţăturii adaugă cuvântul harpazo, răpire, în 1 Tesaloniceni 4. 15/17. Apostolul Pavel scrie în epistola sa către credincioşii din Tesalonic. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului, noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul. 1 Tes. 4.15/17. Cuvântul grec folosit în textul original este verbul harpazo, ce are corespondentul latin rapiemur şi a fost tradus în română prin vom fi răpiţi. Sensul este a smulge, a lua deodată, pe neaşteptate, făcând referinţă la venirea inopinată a Domnului pentru a-Şi lua biserica acasă. Între argumentele Vechiului Testament se află Enoh, primul om care nu a trecut prin moarte. Cel de-al şaptelea patriarh de la Adam şi străbunic al lui Noe, a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. Genesa 5/24. Ilie a fost al doilea om care nu a cunoscut moartea. Proorocul a trăit în vremuri extraordinar de dificile. Dar a rămas neclintit şi a îndreptat inima poporului spre Dumnezeu. Înfruntându-se deschis puterii corupte din vremea sa, împăratul Ahab şi soţia Izabela, Ilie a fost folosit pe Domnul pentru a aduce o adevărată trezire spirituală în mijlocul poporului evreu. Relaţia cu Dumnezeu a fost de mare profunzime, iar puterea revărsată de Duhul Sfânt vizibilă pentru toţi, dându-i autoritate chemării pe care o făcea la pocăinţă şi la părăsirea idolatriei. Elisei a continuat lucrarea cunoscută ca fiind a fiilor prorocilor. Fiii prorocilor, care erau la Betel, au ieşit la Elisei şi i-au zis, ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău? Şi el a răspuns, ştiu şi eu, dar tăceţi. 2 Împăraţi 2/3. Ridicarea în cer a lui Ilie s-a produs înainte de judecata care avea să vină asupra celor zece triburi evreieşti din regatul de Nord, cu capitala la Samaria, ce a condus în final la ducerea lor în robia asiriană, anul 722 î. Hr. Asupra celor trei cărţi pe acelaşi subiect miraculos ale aceluiaşi autor voi reveni şi cu altă ocazie.
