Hawking s-a născut pe 8 ianuarie 1942, exact în ziua când se împlineau trei sute de ani de la moartea lui Galileo Galilei.
Pe vremea când era elev la şcoala St. Albans, colegii îl porecliseră Eistein. La încheierea studiilor liceale, la sugestia tatălui său, Hawking se înscrie la University College din Oxford, unde îşi finalizează studiile, în anul 1962. După perioada studenţiei, tânărul Hawking se mută la Cambridge University, pentru a urma studiile doctorale şi a face cercetare cu un renumit astronom britanic al vremii, Fred Hoyle.
Tot în această perioadă, este diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică, o boală cumplită ce îi atrofiază muşchii, situaţie ce îl obligă pe savant să stea într-un scaun cu rotile şi să comunice prin intermediul unui generator de voce computerizat. Pe atunci, Hawking avea 21 de ani, iar medicii nu-i dădeau ca speranţă de viaţă mai mult de 2-3 ani.
După doctoratul susţinut la Cambridge, Hawking devine titularul catedrei de matematică de la Cambridge, catedră în fruntea căreia s-a aflat, cu trei secole în urmă, Isaac Newton.
Împreună cu Roger Pernose, a elaborat teoria găurilor negre şi a demonstrat că, în conformitate cu relativitatea generală, spaţiul şi timpul trebuie să fi avut un început în marea explozie (Big Bang).
Folosindu-se de teoria relativităţii şi de mecanica cuantică, Hawking a arătat că aceste găuri negre emit materie sub formă de particule minuscule, aşa-numita „radiaţie Hawking".
În ciuda unei boli care l-a ţinut în scaunul cu rotile, Hawking şi-a continuat cercetările, aflându-se în prima linie a fizicienilor care caută o teorie unificatoare ce ar explica întregul univers.
În 1968, Hawking a publicat „o scurtă istorie a timpului", în care savantul a oferit o imagine intuitivă asupra cercetărilor de vârf din fizica fundamentală. A fost una din cele mai bine vândute cărţi de cosmologie din toate timpurile. Astfel, lucrarea a fost, timp de 147 de săptămâni, pe lista de bestseller-uri din „The New York Times" şi, timp de 237 de săptămâni, pe lista de bestseller-uri a ziarului londonez „Times"; a fost tradusă în 40 de limbi şi vândută, în toată lumea, în zece milioane de exemplare. „Pentru colegii mei sunt un simplu fizician ca oricare altul, dar pentru publicul larg am devenit, probabil, cel mai cunoscut om de ştiinţă din lume...", afirmă Stephen W. Hawking în lucrarea autobiografică „Scurtă istorie a vieţii mele". Hawking a fost căsătorit de două ori. Din primul mariaj, cu Jane, au rezultat trei copii reuşiţi şi împliniţi: Robert, Lucy şi Tim.
Perspectivele pe care opera lui Hawking le deschide sunt fabuloase: călătoria în timp, viitorul unei omeniri dominate de inteligenţa artificială, soarta finală a universului.
Stephen W. Hawking s-a stins din viaţă în 14 martie a.c., este, probabil, cel mai cunoscut fizician de la Eistein încoace. Apropo de Eistein, acesta s-a născut pe 14 martie 1879!
La Editura Humanitas au apărut: Scurtă istorie a timpului (1994); Visul lui Eistein şi alte eseuri (1997); Universul într-o coajă de nucă (2004) - împreună cu Leonard Mlodinow, O mai scurtă istorie a timpului (2007); Marele plan (2012), Teoria universală. Originea şi soarta universului (2014); (împreună cu Lucy Hawking) George şi cheia secretă a universului (2009), George în căutare de comori prin Cosmos (2010) şi George şi Big Bang-ul (2012). Biografia sa este relatată şi în cartea lui Jane Hawking, Dragostea are dimensiuni; Viaţa mea cu Stephen Hawking (2013), Scurtă istorie a vieţii mele (Stephen W. Hawking, 2015).
