Ieremia s-a născut cu probleme fizice şi cu probleme de înţelegere. Avea o boală care îi luă puţin câte puţin viaţa. Chiar şi aşa, părinţii lui au încercat să-i ofere o viaţă normală, trimiţându-l la şcoală. La 12 ani, Ieremia era în clasa a doua. Învăţătoarea era vizibil deranjată de el, pentru că mereu îi ieşea saliva din gură şi gemea. A discutat cu părinţii, dar aceştia au implorat-o să-i înţeleagă. Învăţătoarea a acceptat şi s-a străduit mai mult.
Primăvara se apropia şi copiii au început să vorbească despre Paşte. Învăţătoarea a dat fiecăruia câte un ou mare de plastic şi le-a spus: „Vreau să le duceţi acasă astăzi, iar mâine să le aduceţi înapoi cu ceva înăuntru care să reprezinte o nouă viaţă."
A doua zi cei 19 elevi ai clasei erau foarte nerăbdători să vadă ce pusese fiecare în ou. Învăţătoarea le-a adunat pe toate şi apoi a început să le deschidă pe rând. În primul a găsit o floare. O fetiţă a ridicat mâna şi a strigat: „Este al meu." În altul a găsit un fluture. Unul dintre ouă era gol. Învăţătoarea l-a pus deoparte fără să spună nimic, pentru că bănuia că este oul lui Ieremia şi nu dorea să-l facă de râs. Atunci copilul a întrebat: „Dar despre oul meu de ce nu spuneţi nimic?" „Pentru că este gol..." a răspuns abia şoptit învăţătoarea. Ieremia a privit-o drept în ochi şi i-a spus: „Şi mormântul lui Iisus era gol..." Timpul parcă s-a oprit în loc. Trei luni mai târziu, Ieremia a murit. Toţi au fost surprinşi când au văzut pe mormântul lui 19 ouă de plastic. Toate erau goale...
