„La mulți ani"!
Am fost convins de menirea mea de a exista pentru alții, spunea profesorul, istoricul literar, publicistul, eseistul și editorul Dimitrie Poptămaș într-un interviu, simțind cât sunt de frumoase, și neșterse prin anii vieții, deschiderea spre oameni, încrederea, omenia și bunătatea, dându-ți întotdeauna „față ridicată și senină". În această imagine îl cuprindem și acum, ca și altădată, pe cel care s-a făcut frate de cruce cu cartea, prin destin, profesie și dăruire, conștient de puterea lucrătoare a ei și de fiorul aproape sacru al lecturii, într-o lungă și generoasă bătaie a timpului. 50 de ani a dialogat, ca bibliotecar și director, cu literele de aur ale uneia dintre cele mai mari instituții de carte din țară, Biblioteca Județeană Mureș, descoperind că, în ființa lor, cărțile sunt ca râurile; nu fac cale întoarsă, știind să vorbească despre Dumnezeu. Așa a fost și profesionistul cărții, Dimitrie Poptămaș. Nu a făcut nicicând cale întoarsă, împlinindu-și rostul, începând cu anii când elev fiind la Liceul „Al. P. Ilarian" își pregătea lecțiile în sala de lectură a Bibliotecii. Cărțile îl și apărau în fața fragilității lumii și a nedreptăților ei, fiind tărâmul ocrotitor al copilului de preot greco-catolic, al doilea din cei 9 frați. Pentru netrecerea la ortodoxie în 1948, Părintele Dumitru e scos din toate drepturile, obligat să predea cheile bisericii și să părăsească casa parohială, urmărit și hărțuit de organele represive, fiindu-le deviată și copiilor calea vieții prin excluderea din școli pe baza originii sociale „nesănătoase". Așadar, Dimitrie Poptămaș a purtat povara fiului de preot încarcerat, apropiidu-l și mai mult de lumea mirifică a cărților, de tradițiile culturale ale Transilvaniei, cele ale Școlii Ardelene, ale Blajului sau cele ale Astrei.
Devenind specialistul în biblioteconomie, cunoscătorul în amănunt al cărții vechi românești din Câmpia Ardealului, biograful unor destine culturale mureșene de excepție, Dimitrie Poptămaș și-a fundamentat profesiunea de credință tocmai pe respectul față de cărți și autori, neuitând niciun moment că în împărăția cărților Bibliotecii Județene Mureș reverberează pașii lui Nicolae Iorga, Octavian Goga, Emil Isac, George Enescu, Moricz Zigmond, Ion Minulescu, Vasile Pârvan, Tudor Vianu sau ai Regelui Mihai. Și tot aici, în spațiul acesta instituțional, domnul Dimitrie Poptămaș a lăsat nu doar un prestigios inventar al cărtii, cu colecții de carte rară, seria Bibliografii mureșene, Publicații periodice mureșene, Anuarul Libraria (Studii și cercetări de bibliologie), Dicționarul oamenilor de știință mureșeni, Dicționarul scriitorilor români mureșeni, ci și credința în simbolul cărții, în ceea ce Petrarca numea intimitatea vie și expresivă a cărții. Fără această nuanță, o bibliotecă publică își pierde din suflet. Astfel, Augustin Buzura vorbea de superba bibliotecă târgumureșeană, Lucian Valea le adresa bibliotecarilor de aici omagiul său sincer, numindu-i apărători ai limbii române, Marin Sorescu era impresionat de fondul bogat al acestui lăcaș de cultură, iar Romulus Guga scria pe volumul „Bărci părăsite", donat Bibliotecii: „Poate într-o zi ne vom întoarce la aceste cărți și-n liniștea lor ne vom auzi sufletele de altădată". În aceste autografe îi simțim lui Dimitrie Poptămaș truda.
Ca reputat om al cărții, și-a înscris în conduită reflecția lui Nicolae Iorga despre cultura poporului care nu poate exista fără cărți și despre alcătuirile politice sau alcătuirea statală care fără cultură sunt nule. Pentru Dimitrie Poptămaș cartea e trezirea spiritului, făcându-ne să descoperim ceea ce este cu adevărat important, să știm deosebi principalul de secundar, să fim altfel, eliberați din nimicnicia cotidiană; precum Psalmii lui David l-au eliberat pe Saul din duhul cel necurat. Cu acest crez și-a publicat volumele: Reflecții despre carte, Bibliotecă și lectură, Prezența și circulația vechilor tipărituri românești în zona superioară a Văii Mureșului, Philobiblon mureșean I și II (O viață printre oameni și cărți). Cu acest crez a semnat seria de „Caiete mureșene", a deschis la Chișinău Biblioteca Târgu-Mureș, a editat, împreună cu regretatul scriitor Dumitru Covalciuc, Almanahul Țara Fagilor, dedicat românilor nord-bucovineni și, în aceeași stare de spirit, îndrumă Fundația Culturală Vasile Netea, Centrul de dezbateri Emil A. Dandrea și se preocupă exemplar de restituirea operei cărturarului Vasile Netea, cu îndemnul, dinspre tatăl preot și mama învățătoare, cărora le ur-mează onoarea, „Alipiți-vă de bine!".
Cu distincția profesională și umană pe care o are, cu înțelepciunea venind din încercările vieții și exigența celui care poartă conștiința seriozității umane, Dimitrie Poptămaș poate spune la cei 80 de ani pe care îi are ca zestre dumnezeiască: Am văzut lumina cea adevărată!
80 de ani de viață pe care Dimitrie Poptămaș știe să-i mărturisească, dezvăluindu-le rodirea, spre a fi plugar al lui Dumnezeu, spre a duce mai departe firul (cum ar spune înaintemergătorii), infirmând ceea ce consemna T.S. Eliot despre omul care la o vârstă înaintată rămâne pe loc, stagnează. Dimitrie Poptămaș nu închide, ci deschide, în continuare, drumuri culturale. Îi dorim soare cald în minte și suflet, în nădăjduiri, iertări și în iubirea fără de care ne-am teme de viață.
În imagine: Dimitrie Poptămaș, la Colocviile Naționale „Octavian Codru Tăslăuanu" , alături de Nicolae Bucur și Valentin Marica.
