De aceea trebuie spus și cunoscut că cea mai mare parte din fostul teritoriu al așa-numitei Țări Sfinte, s-a păstrat sub denumirea de Palestina, fosta Filistea - Pelechet (după Biblia ebraică), ai cărei locuitori, filistenii, au devenit ceea ce este cunoscut sub numele de poporul Palestinian, ca popor arab, care cu anumite intermitențe, în afara robiei lor (ultima perioadă fiind cea de sub mandatul britanic, între 1919 -1948), au stăpânit aceste teritorii, împreună cu țările vecine arabe, până la „Declarația de independență a Israelului", de la 14 mai 1948, proclamată de fostul prim-ministru de pe atunci, David Ben-Gurion, în urma căreia Israelul și poporul evreu și-a revenit în matca sa cunoscută sub raport biblic și istoric. Așa cum se știe din istoria recentă, în urma conflictului arabo-israelien din anul 1967, prin acel așa-zis Război de 6 zile, între Israel, sprijinit de SUA, și alianța formată din statele arabe (Egipt, Iordania și Siria), sprijinită cu logistică militară de sovietici, prin victoria militară a Israelului asupra coaliției arabe, Palestina pierde Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania, ca foste teritorii ce aparțineau Canaanului, adică Palestinei, după cum avea să fie denumit acest teritoriu, care pentru aceste popoare, această zonă geopolitică s-a constituit de-a lungul istoriei într-un adevărat „măr al discordiei" și „nod gordian" greu de rezolvat, care necesită „tăierea" sa pentru a elucida problematica confuză a acestor teritorii. În acest mod - pe cale militară, Israelul recuperează foarte multe teritorii din fostul Canaan - Palestină, dar care, ulterior, prin intervenția altor puteri și organisme internaționale, revin acelor state limitrofe arabe, accentuând starea conflictuală militară în zonă.
Așa cum se știe, în prezent, acest „nod gordian" îl constituie Ierusalimul, care se dorește o capitală unică a statului Israel, fapt ce l-a făcut pe Donald Trump să adopte o asemenea decizie de mutare a ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim, știut fiind că în Ierusalim se află principalele instituții politice ale acestui stat, acest oraș disputat fiind capitala religioasă a acestui popor încă din timpul cât era monarhie teocratică, și nu localitatea palestiniană Tel Aviv. Ceea ce se încearcă acum, prin mutarea ambasadelor unor state din Tel Aviv în Ierusalim, se constituie într-un pretext politic ce vizează preluarea în întregime a Ierusalimului de către evrei și aliații săi, ca oraș-capitală de sine stătătoare, consolidând securitatea națională a statului evreu, excluzându-i pe arabi - palestinieni, care de asemenea ni și-i doresc pe evrei în spațiul lor, de unde permanentul conflict din această zonă arabo-isreliană.
Din cele prezentate rezultă că stăpânirea acestor teritorii nu este legitimată decât religios, întrucât din perspectivă istorică, în acest spațiu dintre cele două Mări, pe fostul Cannan - Palestina, au conviețuit mai multe etnii și popoare arabe, evreii, de esență semită, nefiind inițial decât un popor migrator și nu unul autohton, după cum se autorevendică, asemenea altor popoare cotropitoare, și la care am făcut deja referință. Așa cum se poate constata, similitudinile au un caracter legic, nefiind deloc întâmplătoare, toate aceste popoare având un destin istoric incert și tumultos, apelând mai mult la mitologie, ca un reflex spiritual, bazat pe o retorică cosmetizată și mitologizată, și nu la un discurs logic și argumentat, în care să primeze adevărul și nu interesele, oricare ar fi natura acestora!
(sfârșit)
