Am cunoscut un Om tare fain de cuminte și de bun la suflet; * Ideal e în viață să mori trăind; * Nu există inimă mai mare pe lumea asta mare decât inima care știe să ierte, dar și minte mai deșteaptă decât cea care izbutește să uite nedreptățile, răutățile, necazurile și suferințele purtătorului ei de grijă;
* Timpul nu mai are răbdare cu mine și se grăbește foarte tare, de unde și constatarea că mi se pare tot mai lungă și greoaie de ținut minte lista oamenilor de seamă ai țării mele, în vreme ce memoria-mi e tot mai scurtă; * Părinții de copii se nasc din părinții altor copii;* Nici vorbă de datorie împlinită și de facere de bine! Sau de onoare și de glorie meritată! De iubire și de putere! Ca și de bani și avere, atâta vreme cât pentru majoritatea oamenilor nu există plăcere mai mare decât masa înbelșugată de amiază și cina îndestulătoare de seară ; *O vorbă a lui John Major (n.1943), fostul prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britani și Irlandei de Nord: „Dacă vreți recunoștință, creșteți câini, nu intrați în politică"; * Două vorbe înțelepte și mereu în actualitate. Prima: „Prietenii, ca și dușmanii, nu trebuie uitați". A doua: „Să nu dai prietenul cel vechi pe prietenul cel nou, că nu-i știi năravul. Nu de alta, dar s-ar putea să te trezești că îți spune că nu aude atunci când nu-i convine ce îi spui! * Un exemplu de așa-zisă autodiscriminare etnic-naționalist-șovină pozitivă: Trecând pe strada mea, bărbatul cu pălărie mare și neagră pe cap striga cât îl ținea gura-i știrbă: „Țigan de scooocuriii…!. Țipăt urmat imediat de glasul răgușit de fumătoare al nevestei sale, care ne îndemna să-i cumpărăm măturoaiele din nuielele mestecenilor, parii de fasole ai alunilor pădurilor, cipercile urechiușe și afinele munților, precum și frăguțele parfumate ale pajiștilor câmpiilor însorite; *Mărturisiri incredibil de sincere ale unui fanatic și arțăgos suporter-sportiv: „Îți poți schimba serviciul, meseria, profesia, iubita, soția, amanta, religia, naționalitatea, numele, prenumele, partidul politic, casa, țara, dar nu poți niciodată să-ți schimbi clubul de fotbal!"; *Aflat în vizită în China, iteligentul și speculativul scriitor-gazetar francez Andre Malroux (1909-1976), numit „Omul lui Charles de Gaulle" (1890-1970), președinte al Franței între anii 1959-1969, l-a întrebat pe Mao Tze Dun (1893-1976), liderul comunist al Chinei: „Domnule președinte, puteți să-mi spuneți ce părerea aveți despre revoluția franceză" (n.n.1789-1794). La care „cel mai iubit și ascultat fiu al marelui popor chinez" a răspuns: „E un pic prea devreme ca să ne pronunțăm". Și trecuse mai bine de 200 de ani de la acel sângeros haos monarhic și proletar-francez al Bastilei Pariziene. Iar noi vrem să știm cum și de ce a fost ceea ce a fost în acel „mare deranj din Decembrie'89", când încă n-au trecut nici măcar 30 de ani!;* De ești parlamentar sau consilier local cinstit și cutezi să strigi în gura mare că ești înconjurat numai de proști, de hoți, de mișei mincinoși și de fățarnici răutăcioși, cei vinovați vor zice că tu le ești nu numai șeful, dar și profesorul-instructor cu simbrie plătită cu vârf și îndesat.
