În Transilvania, pe o suprafață relativ restrânsă, de numai 91.000 de kilometri pătrați, Terra a scos la suprafață poate cea mai importantă zestre hidrominerală a ei. Pe acest areal, comparabil ca întindere cu mica insulă a Islandei, o sumedenie de evenimente geologice ne arată că trăim pe o planetă în plină transformare, cu un nucleu incandescent. Transilvania și Islanda mai au ceva în comun: o sumedenie de emanații hidrotermale și gazoase - lacuri minerale, izvoare termale, mofete, emanații sulfuroase sau…vulcani noroioși. Dacă Islanda este „Țara gheizerelor", Transilvania este, pe drept cuvânt, „Țara izvoarelor și a lacurilor minerale". De aproape două mii de ani, de când romanii au descoperit resursele ei minerale, răsuflarea fierbinte, gazoasă sau lichidă a pământului ne dă de înțeles că acolo, în străfunduri, e o lume zbuciumată, incandescentă, plină de văpăi ce preschimbă neîncetat materia dintr-o formă de agregare în alta (…)
Tratament… la domiciliu
De bună seamă, având aceste locuri tămăduitoare „la ei acasă", rareori se întâmpla ca transilvănenii să prefere „alte băi", de pe meleaguri mai îndepărtate. Lângă fiecare izvor cu virtuți terapeutice, oamenii locului au construit, după posibilități, cât o piscină, o mofetă, un sulfatar, un batal cu nămol sau un pavilion cu izvoare minerale, spre folosință proprie. Uneori apa era acumulată în simple scoarțe de copac, alteori în simple bazine de pământ. În alte părți, valoroasele resurse minerale au fost acumulate în fântâni sau în simple cazane de metal. Acestea au fost apoi țambrate cu scânduri, pavate cu pietre sau chiar turnate în beton. Mai târziu au apărut stabilimentele balneare, în jurul cărora se desfășura o viață economică și socială activă.
La Gurghiu, caii trăiesc mai mult…
Pe sălbatica vale a Gurghiului, apa este în cea mai mare parte…minerală. Aici, la Gurghiu, sătenii susțin că animalele ce beau apă din acest râu, trăiesc de două ori mai mult decât cele din alte părți. Caii, spre exemplu, trăiesc aici până la vârsta de 40 de ani. Să existe oare o legătură între longevitatea lor, cea a arborilor seculari de aici și mineralele din acest misterios râu?
Sângeorgiu de Mureș - „Tinerețe fără bătrânețe"…
Un studiu prin observație, efectuat în perioada 1990-1999 în stațiunea balneară Sângeorgiu de Mureș, asupra a 100 de „fideli" ai acestor băi sărat-iodurate, relevă un fapt tulburător: există o legătură nemijlocită între cura balneară cu ape minerale și vitalitatea și longevitatea umană. Studiul cuprindea persoane cu vârste între 70 și 80 de ani. S-a constatat că acești pacienți, care efectuau anual între 15 și 30 de „băi", erau posesorii unei condiții fizice și psihice ieșite din comun, iar constantele lor biologice, printre care și colesterolul sanguin se aflau între limite normale. Se pare că „vinovat" de vitalitatea acestor pacienți era, printre altele, miraculosul „iod", binecunoscut pentru rolul său de a „curăța" pereții arterelor de grăsimi (rol lipodispersant), Adio, deci, infarct sau ateroscleroză! E bine de știut că apa sărată a acestor băi, de la Sângeorgiu de Mureș, conține cea mai mare concentrație de iod din Transilvania (11,4 mg/l). Dar nu numai iodul era răspunzător de bunele rezultate terapeutice ale acestor băi, ci și faptul că, în timpul curei balneare, și alte săruri minerale dizolvate în apă „migrează" sub piele, formând un adevărat „depozit de minerale", necesar funcționării tuturor organelor corpului omenesc. La toate acestea se adaugă și efectul benefic al mișcării în mediu hidric salin, știut fiind că mișcarea în apă sărată concentrată se efectuează de 15-20 de ori mai ușor decât pe uscat.
Va fi nevoie de Transilvania!
Doar 4-5% din rezervele de apă ale Terrei sunt potabile, iar apele minerale sunt extrem de rare. Mare parte din populația lumii suferă de foame, dar și de sete! Nu mai e mult până omenirea va începe goana după „aurul lichid", care va deveni, poate, mai prețios decât cel „negru", cel „verde" sau decât cel „galben". Clima terestră devine din ce în ce mai secetoasă. Din acest motiv, dar și din acela că Europa „îmbătrânește", există deja multe țări în Occident, în care numărul octogenarilor l-a depășit pe cel al tinerilor de 20 de ani. Este și va fi din ce în ce mai multă nevoie de Transilvania, de apele ei tămăduitoare!
Romanii – meșteri în extragerea sării
Majoritatea lacurilor minerale naturale din Transilvania conțin apă sărată sau sărat-iodurată. Multe dintre ele sunt fie foste exploatări miniere romane „de suprafață", fie „foste mine de sare", tot romane, așa-numitele mine „de mică adâncime", al căror tavan, nu prea gros, s-a prăbușit, iar camerele de exploatare sau puțurile de aerisire au fost inundate cu apă.
Romanii au perfecționat metodele extragerii sării, fie prin evaporarea apei de mare, în Galia, mai ales („sarea de mare" din departamentul francez Loire-Atlantique, vestita „sel de Guerande" este obținută, și azi, la fel ca în urmă cu două milenii), fie folosind cariere de suprafață sau de mică adâncime, precum în Dacia. Cuvântul „salariu" provine de la „salarium" - cei câțiva bulgări de sare cu care erau plătiți muncitorii în mine. Tot din vremea romanilor datează și fântânile cu apă sărată acoperite, mult răspândite astăzi mai ales în județul Bistrița - Năsăud, loc în care oamenii păstrau legumele, carnea și slănina, dar a căror apă era folosită de multe ori și în terapie.
În căutarea sării, după „coada caprei"
Din perioada dacilor, nu există urme ale unor exploatări miniere saline. Dacii căutau sarea urmând „coada caprei", știut fiind că aceste animale nu se pot lipsi de sare. De fapt, dacii nu aveau decât „a se apleca și a culege sarea", care se găsea foarte aproape de suprafața solului, sau chiar la suprafață. Lângă Turda, la Figa sau la Săsarm-Dumbrăvița, există adevărate „drumuri de sare", de la simple „cărări" ce șerpuiesc printre dealuri, până la adevărate „autostrăzi" de sare, de dimensiuni considerabile. La Sovata sau la Ocna de Jos, lângă Praid, zăcămintele subterane de sare apar la lumina zilei sub forma unor spectaculoase stânci de sare. De fapt, în acele zone, până în secolul al XVI-lea, fiecare gospodărie era alimentată gratuit cu sare de la numeroasele ocne din zonă.
La Praid, sare pentru toată Europa!
La Praid se află unul dintre cele mai mari zăcăminte de sare din Europa, un adevărat „munte subteran de sare" de formă trapezoidală, cu adâncimea de 2,7 - 3 kilometri și baza de aproape 4 kilometri. Dacă ar putea fi scos la suprafață, acest munte de sare ar întrece în înălțime cele mai înalte culmi montane ale României din masivul Făgăraș.
Cunoscând că nevoile zilnice de sare ale unui om sunt de 3 - 4 grame, acest masiv de sare de la Praid ar putea hrăni populația întregii Europe, mai bine de un secol. Stâncile de sare de lângă Praid sunt doar vârful minuscul al unui gigantic aisberg subteran.
Sare cu… cărămida!
Exploatarea „de suprafață" a sării din epoca romană se efectua „descendent", sub formă de scări de amfiteatru, prin săparea în adâncime a unor pâlnii de extracție cu diametrul de 40 - 50 de metri, dar nu mai adânci de 20 de metri. Apoi, din cauza dificultății ridicării la suprafață a „cărămizilor de sare" pe scările amfiteatrului, cărămizi care cântăreau 3 kg (cărămida mică) și 10 kg (cărămida mare) și din cauza inundării și înnămolirii minelor, ele erau abandonate, începându-se o nouă excavație.
O sumedenie de lacuri sărate existente, în prezent, în Transilvania, nu sunt altceva decât astfel de „pâlnii de excavație" romane, inundate cu apă sărată. Cel mai concludent exemplu este valea Durgăului, de lângă Turda, unde există nu mai puțin de 5 astfel de lacuri sărate de formă circulară, formate pe așezământul unor vechi „pâlnii miniere". Tot astfel s-au format și lacul Aluniș de la Sovata și lacul sărat de la Jabenița, de lângă Reghin. În general, lacurile formate în pâlniile de exploatare salină nu depășesc adâncimea de 20 de metri, iar pe fundul lor există de obicei depozite importante de nămol, folosit și el în terapie.
(Din vol. Transilvania, un El Dorado balnear? - autor dr. CĂLIN I. DORGO, medic specialist de belneofizioterapie și medicina culturii fizice, Editura „ansid", Târgu-Mureș, 2003)
Foto:
Sus:
Prin munții Transilvaniei
Acumulare de apă mineral în scoarță de copac
Gurghiu, un rîu cu apă minerală
Jos:
Ștrandul băilor sărate de la Sîngeorgiu de Mureș
Stîlpi de susținere ai unei galerii de mină
Muntele de sare de la Praid
Cărămidărie de sare la Dumitra
