Schimbările care au loc în configurația socială, odată cu trecerea timpului, nu sunt puține și nici lipsite de importanță. Unele dintre aceste schimbări produc adevărate cutremure în conștiința socială, în timp ce altele se produc fără prea multe valuri, într-un mod considerat firesc, ca un acompaniament mut al modificărilor ce au loc la nivel global în matricea comportamentală.
O astfel de schimbare, de subtilitate și amprentă evolutivă, o reprezintă creșterea numărului de familii monoparentale, respectiv familii alcătuite dintr-un singur părinte și unul sau mai mulți copii. Familia tradițională (formată din soț, soție și copii) devine din ce în ce mai rară, cu toate că avantajele acestui model tradițional sunt indiscutabile. La nivelul Uniunii Europene, 25% din gospodării sunt alcătuite din familiile monoparentale a anunțat, în luna mai a acestui an, Oficiul European de Statistică, România și Croația numărându-se printre statele cu cel mai scăzut procent.
Asumarea responsabilităților privind creșterea copiilor de către un singur părinte reprezintă o provocare datorită traseului pe care părintele și copiii îl parcurg împreună, un traseu nu lipsit de dificultăți și cu un grad mai ridicat de vulnerabilitate decât cel parcurs de familiile tradiționale. Este important, datorită tuturor acestor considerente, ca orice structură socială din care face parte familia monoparentală să asimileze corect caracteristicile acestei celule din organismul social, astfel încât ea să nu fie afectată de marginalizare și să nu fie expusă unor și mai mari riscuri decât cele care decurg din însăși manevrele subzistențiale pe care este nevoită să le realizeze.
Cei mai expuși sunt, desigur, copiii. De câte ori cei care provin din familiile monoparentale nu primesc ștampila „provenit din familie dezbinată"? Acest lucru nu este o boală incurabilă, din contră, mulți dintre copii participă mai activ decât cei din familiile tradiționale la tot ceea ce presupune asumare de responsabilitate, fiind de multe ori mai pregătiți pentru viață și mai maturi decât cei care primesc protecția permanentă a ambilor părinți. Este doar un alt mod de viață, o altă consecință a modificării standardelor de viață și priorităților afectate de trendul evoluției sociale.
