În fața elegantului edificiu al Aeroportului, într-un spațiu inspirat amenajat și îngrijit, este ridicat un monument întru cinstirea memoriei pionierului aviației românești, Aurel Vlaicu, operă a marelui sculptor Ioan Vlasiu. Cu prilejul reparațiilor capitale întreprinse la aeroport au fost omise lucrările de reabilitare a monumentului, cu toate că prin HOTĂRÂREA Consiliului de Administrație al Regiei Autonome „Aeroportul Transilvania" Târgu-Mureș nr. 23 din 14.07.2017, s-a prevăzut acest lucru, lucrările au fost amânate din lipsă de fonduri. Sperăm că se vor găsi surse de finanțare, fiind vorba nu doar de un monument, dar și de cartea de vizită a orașului, un contrast izbitor între modern, estetic și fiabil, cum este clădirea și pista cu tot ce cuprinde, comparativ cu unele clădiri și monumentul, aflate în stare avansată de deteriorare. În același timp să ne amintim câteva date despre cel care a fost și reprezintă pentru eternitate Aurel Vlaicu.
Aurel Vlaicu s-a născut la 19 noiembrie 1882 în satul Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara. A fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.
A fost elev al liceului calvinist Kun Kocsárd din Orăștie, din 1919 numit „Liceul Aurel Vlaicu". Bacalaureatul și l-a luat la Sibiu în 1902. Și-a început studiile inginerești la Universitatea Tehnică din Budapesta pe care le-a continuat la Technische Hochschule din München. A obținut diploma de inginer în 1907. A lucrat ca inginer la uzinele Opel, în Rüsselsheim. În 1908 se întoarce la Binținți unde construiește un planor cu care efectuează câteva de zboruri în 1909. În toamna anului 1909 se mută în București și începe construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări, unic pentru începuturile aviației mondiale, în iunie 1910. În anul 1911 construiește un al doilea avion, Vlaicu II, cu care, în 1912 a câștigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Concursul a reunit, între 23 și 30 iunie 1912, 40 de piloți din 7 țări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi, printre care și Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan și românul Aurel Vlaicu. La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbușit în apropiere de Câmpina. Se pare că din cauza unui atac de cord. În fapt, a fost un atentat. Este înmormântat în cimitirul Bellu din București. În anul următor, prietenii săi Magnani și Silișteanu finalizează construcția avionului Vlaicu III, și, cu ajutorul pilotului Petre Macavei, efectuează câteva zboruri scurte. Autoritățile vremii interzic continuarea încercărilor; în toamna anului 1916, în timpul ocupației germane, avionul este expediat la Berlin. Avionul Vlaicu III a fost văzut ultima dată în anul 1940.
În comuna Aurel Vlaicu, lângă casa părintească a inginerului român se află Casa Memorială „Aurel Vlaicu", unde sunt expuse machetele avioanelor construite de Vlaicu, costumul său de pilot, bicicletele sale, o serie de inovații ale sale și multe altele.
Sursă date: Wikipedia.
