Cu foarte puține excepții, am aflat cu toții, de-a lungul vieții, ce înseamnă o durere ascuțită de măsele, o durere mocnită de cap ori o durere anchilozantă de spate. Pentru a avea o viață cât mai rar umbrită de astfel de episoade, este bine să știi cum se explică și care sunt cele mai eficiente măsuri care le combat.
Percepția durerii este subiectivă
Durerea nu poate fi cuantificată de medic, ci numai de persoana care o resimte. Iar modul în care este perceput un anumit tip de durere diferă de la o persoană la alta, în funcție de toleranța la durere și de pragul durerii. Pragul durerii este punctul în care începi să resimți disconfort în condițiile confruntării cu factori agresori. Este un parametru subiectiv, întrucât, în timp ce o persoană simte durere la contactul cu un obiect fierbinte, la o temperatură de 42 de grade Celsius, o alta poate să tolereze fără simptome o astfel de temperatură. De asemenea, pragul durerii poate să varieze chiar și în cazul aceleiași persoane de-a lungul timpului. Un prag ridicat al durerii poate fi periculos. Astfel, persoanele cu un prag și cu o toleranță ridicate la durerea provocată de șocurile electrice, de crampele musculare și de temperaturile ridicate nu vor simți nicio durere atunci când suferă un infarct. Potrivit unor specialiști, pragul durerii este influențat de o serie de gene. Toleranța la durere este nivelul maxim de durere pe care o persoană îl poate suporta fără ca aceasta să-i afecteze grav viața.
Eșecul sentimental, resimțit fizic
O despărțire sau o deziluzie în dragoste ori moartea unei persoane dragi doare la propriu. De altfel, un studiu publicat anul acesta în revista „Psychological Science" a arătat că durerea emoțională se manifestă prin dureri de cap, stare generală de rău și prin senzație de presiune la nivelul pieptului. Explicația este că emoțiile puternice de acest gen activează aceleași căi neurologice ca și durerea fizică.
Durerea este un simptom atât de comun, încât face parte din viața noastră. De altfel, ea este încadrată de specialiști în categoria semnelor vitale, alături de temperatură, tensiune arterială, puls și frecvență respiratorie. Există însă mai multe tipuri de durere, unele dintre ele inofensive, adică fără o cauză îngrijorătoare, altele intense și persistente, ce anunță o neregulă în organism. De exemplu, durerile care însoțesc menstruația, cele musculare de după un efort fizic prelungit și cele provocate de expunerea bruscă la un stimul intens pot fi normale, dacă se încadrează în anumite limite, în schimb, durerea localizată ori generalizată care se repetă zi după zi, din ce în ce mai intens este un semnal de alarmă. De altfel, statisticile arată că, în topul motivelor pentru care oamenii ajung la doctor, durerea ocupă locul întâi. Totuși, este bine de știut că există dureri care nu semnalează o afecțiune organică (este cazul celor cauzate de stres sau al celor apărute pe fond emoțional) și boli care nu se manifestă prin durere, așa cum se întâmplă, de regulă, în cazul cancerului.
Este un simț aparte
Senzația de durere este diferită în totalitate de celelalte simțuri umane. De altfel, la apariția durerii participă o serie de receptori speciali. În trecut, se credea că durerea este rezultatul suprastimulării receptorilor responsabili de atingere, văz, auz etc. Cercetările efectuate de-a lungul timpului au arătat însă că durerea se produce pe fondul unui mecanism aparte, fiind implicați așa-numiții nociceptori, diferiți de fotoreceptori (responsabili de detectarea luminii și de văz) și de receptorii mecanici din piele, din mușchi și din oase, datorită cărora simțim presiunea și mișcarea.
Acești nociceptori sunt, de fapt, terminații ale unor nervi aflați în legătură cu cele 31 de perechi de nervi spinali și sunt răspândiți în tot corpul. Nociceptorii sunt concentrați într-un număr foarte mare la nivelul pielii și al ligamentelor și sunt puțin numeroși la nivelul organelor interne. Așa se explică de ce atunci când ne tăiem superficial cu o coală de hârtie simțim și durere și usturime, iar organele interne se pot deteriora serios în timp, fără ca noi să ne dăm seama. De aceea auzim frecvent expresii de genul „Inima și ficatul nu dor". Durerea nociceptivă poate fi clasificată în funcție de tipul de agresor care a provocat-o. Cele mai comune astfel de categorii de durere sunt cea termală (cauzată de contactul cu obiecte aflate la temperaturi prea scăzute sau prea ridicate), cea mecanică (lovituri, tăieturi, zgârieturi) și chimică (provocată, de exemplu, de iodul pus pe o rană sau de substanțe chimice care intră în contact cu ochii). Durerea nociceptivă se clasifică însă și după localizare. Astfel, ea poate fi viscerală (organică profundă), somatică profundă (a ligamentelor sau mușchilor) și somatică superficială (a pielii).
Pielea și articulațiile, cele mai sensibile
Durerea somatică profundă este cauzată de stimularea receptorilor de durere din ligamente, tendoane, oase, vase de sânge și din mușchi. O astfel de durere resimți atunci când suferi o entorsă ori o ruptură osoasă, dar și în cazul unor dureri de cap (cum este durerea tensională). Este caracterizată de persoana în cauză ca o durere sâcâitoare, persistentă, de intensitate moderată și dificil de localizat exact. În schimb, durerea somatică superficială, care apare destul de ușor prin activarea (termică, mecanică ori chimică) a numeroșilor receptori dureroși din piele sau din alte țesuturi superficiale, este percepută ca ascuțită și trecătoare (în cele mai multe cazuri).
Cum resimți afectarea organelor interne
Durerea viscerală apare prin activarea nociceptorilor de la nivelul organelor interne sau al țesuturilor care le înconjoară. Structurile interne sunt sensibile la întinderi, la lipsa irigării cu sânge și la inflamații. Rareori această durere poate fi localizată exact de către cel care simte durerea, fiindcă este difuză, radiază și, adeseori, el o resimte „la distanță". Așa se explică de ce în caz de infarct, de exemplu, lipsa irigării cu sânge a unei porțiuni din inimă provoacă durere de braț sau de stomac. Durerile viscerale pot fi însoțite, așa cum se întâmplă frecvent în cazul unui infarct, de stare de greață și de vomă. Cel mai adesea, ele sunt resimțite ca dureri profunde, mocnite, apăsătoare, ce provoacă starea generală de rău. Uneori, durerea viscerală este începută ca fiind similară senzației de comprimare, de strângere a organelor interne.
Trecătoare sau persistentă
În cele mai multe cazuri, atunci când stimularea nociceptorilor dispare, adică în momentul în care țesutul s-a vindecat sau inflamația s-a redus, durerea dispare și ea. Prin urmare, durerile cauzate de leziuni, de tensiuni sau de inflamația provocată de unele infecții ce beneficiază de tratament sunt considerate acute și sunt eliminate odată cu îndepărtarea cauzei. Durerile care nu dispar după mai mult de șase luni de la apariție se încadrează în categoria celor cronice. În această categorie intră, printre altele, durerile reumatice și cele cauzate de cancer.
De ce nu e bine să te doară în cot
Atunci când ne lovim la cot, durerea este resimțită în tot brațul și este anchilozantă. Explicația este că ligamentele și articulația cotului sunt în legătură cu nervul ulnar, cel mai mare nerv din corpul uman care nu este protejat cu țesut muscular sau osos. Prin urmare, atunci când ne lovim la cot, agresăm direct acest nerv, care se ramifică în toată mâna, până la degetul mic și mijlociu.
