Așa își intitulează Lucian Blaga aprecierile critice asupra cărții Războiul în note zilnice de Nicolae Iorga, considerată, mai mult decât subiect istoric, documentul puterii lăuntrice în trăirea unor împrejurări tragice ale destinului românesc. Însemnările lui Iorga dezvăluie, cu înțelepciune de cronicar și credință profetică, fapte și stări ale invincibilității sufletului românesc, „trecând peste toate împotrivirile și răspunzând la fiecare lovitură printr-o nouă încordare a ființei".
Cartea lui Nicolae Iorga prezintă anul 1917, timp al călirii conștiințelor prin suferințe, ducând la o nouă energie morală, nu prin „negarea iluzorică a durerii", ci prin „afirmarea măreață și tragică a acestei dureri". În altitudinile de trăire ale anului 1917, consemnate de Iorga „ca pe un fel de foi de calendar", Lucian Blaga simte cugetul înalt care nu cunoaște compromisuri, un etos eroic zvîcnind printre atâtea înfățișări sângeroase. „Neam de răbdări și de îndurare ne-a făcut și aerul în care ne mișcăm și pământul pe care ne sprijinim."
Iorga, în comentariul blagian, e cronicarul și vizionarul. Cu realitatea înlăcrimată contrastează izbitor „sufletul ce plutește peste ea ca duhul Domnului peste ape, încrezător, cu vedenia clară a viitorului înainte". Războiul în note zilnice i se pare lui Lucian Blaga că reînvie supraomeneasca îndrăzneală a tracilor care, în religia lor iubitoare de viață și de moarte, trimiteau la cer soli în vârful sulițelor. Anul 1917, așa cum apare în Războiul în note zilnice, este înfiriparea forței românești după un timp al dezastrului, o reînviere a istoriei noastre.
Imaginea anului 1917 apare și în lirica blagină, în poemul, aproape necunoscut, „1917". Soldații stând în tranșeele durerii și ale speranței, privind și livada cu flori și zdrențele în sârmă, trăiesc situațiile-limită ale războiului, simțindu-se pe o barcă fără de cârmă: „Mâine bătaia va-ncepe din nou. Fii inimă-lemn, / când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte / cădea-va întâiul? Când fiecare pe cealaltă frunte/ ar vrea să citească un semn".
Aceste pagini cer clipe de răgaz spre a le prelua înțelesul.
Scriind despre Emil Isac într-un articol din „Patria", în final, Lucian Blaga le dorea cititorilor clipă de răgaz spre a parcurge „drumul subtilităților" operei. Clipă de răgaz pe drumul subtilităților blagine este la Târgu-Mureș, ediția a 18-a a Festivalului Internațional Lucian Blaga, 26-29 iulie 2018, pus în veritabil exercițiu cultural de dr. Eugeniu Nistor, cu prestigioasa contribuție a acad. Alexandru Surdu, vicepreședinte al Academiei Române. La Sesiunea de comunicări științifice, înscrisă în agenda Festivalului (a se vedea programul zilei de vineri, 27 iulie a.c.) s-a vorbit și despre anul 1917 și „războiul nostru" în pagini blagiene.
S-a vorbit și despre ordinea superioară a cunoașterii, misterele existenței, frumusețe și desăvârșire, credința veritabilă pe care o dă smerenia, oamenii care citesc în conștiința lor (sunt așa de puțini!), citind, astfel, în rânduiala cosmică; și despre idealul cultural („Dacă privim timpul nostru în toate frământările sale descoperim o completă anarhie în ce privește idealul cultural") și despre visătorii care în concepție blagiană fac istoria („Ce goală e existența celor care cred așa de mult numai în ceea ce se poate pipăi. Numai visul ne formează sufletul, închegându-i și armonizându-i puterile ascunse").
În imagine: Valentin Marica la Festivalul „Lucian Blaga", cu acad. Alexandru Surdu și dr. Eugeniu Nistor.
