Județul Harghita este de departe cel mai bogat județ în izvoare minerale din Transilvania. Și din România. Și din lume. Există aici 1.200 de surse minerale cunoscute și o mulțime altele încă necunoscute. Pe plaiurile harghitene, „aurul lichid" apare la suprafața pământului în peste 70 de localități și fiecare localitate are, de obicei, mai multe izvoare minerale. Fiecare localitate are personalitatea și specificul ei. În Harghita întâlnim cea mai mare densitate și diversitate de factori balneari din Transilvania: izvoare minerale (plate, carbogazoase, alcaline, feruginoase, sulfuroase, sărate sau mixte), emanații de bioxid de carbon sau de sulf, depozite de nămol mineral, mlaștini minerale și o salină terapeutică.
Conștienți de nemaiîntâlnita bogăție minerală a județului lor, harghitenii au construit numeroase instalații balneare în jurul acestor surse, de la simple captări „în trunchi de copac" până la moderne stabilimente de cură. Din păcate, tăvălugul nemilos al vremii a trecut peste multe din aceste realizări ale omului, iar în prezent, câteva localități balneare sunt într-o fază avansată de degradare sau chiar de abandon. E momentul ca investitorii să-și îndrepte privirea către acest județ, căci, dacă lemnul, metalul sau piatra stabilimentelor balneare au pierit, izvoarele mai există încă…
TOPLIȚA
Aproape 30 de grade, la… polul frigului
Vechea denumire dacă a localității era Sangidava, dar slavii aveau să-i schimbe numele în „Toplița", adică „locul de unde izvorăște un șuvoi de apă caldă"… Ah, câtă economie de cuvinte la slavi… Mai aproape de vremurile noastre, localitatea era dominată de grofii maghiari Banffy și Urmanczy. Realizând importanța resurselor termominerale ale locului, cei doi au lăsat posterității frumoase complexe balneare, numite, ulterior, „Bradul" și „Tineretului", dar persistând încă în memoria oamenilor drept „bazinul lui Urmanczy și stațiunea Banffy". Aceasta din urmă a fost creată în anul 1882, de Daniel Banffy.
Bazinul complexului conține apă oligominerală, mezotermală (27 de grade Celsius) și e alimentat de o sursă cu un debit de 4,7 l/secundă.
Bazinul „Tineretului" a fost creat ceva mai devreme, în 1870, de familia nobilului Urmanczy, care a cumpărat locul ștrandului de la groful Lazar. În anii 1959 și 1981, prin două renovări succesive, piscina „Tineretului" devine olimpică. Apa oligominerală și mezotermală de aici are o temperatură de 26 grade Celsius , iar sursa are un debit de 7,8 l/ secundă. Alături de cea de la Vlăhița, este una dintre cele mai calde „ape de munte" din județ. Compoziția în minerale a celor două piscine este asemănătoare, conținând natriu, calciu, magneziu, iod, clor și bioxid de carbon.
BILBOR
Apă bună, la „izvorul din copac"
Adevărata „poartă de intrare" în ținutul apelor minerale din Harghita este localitatea Bilbor. (…) În valea Dobreanu m-am oprit la cele două bazine de scândură, pline cu apă minerală. Mi s-au părut părăginite, triste și uitate de lume, în schimb, alături, e animație mare lângă un izvor mineral, captat în sistem „trunchi de copac". De aici se aprovizionează majoritatea bilborenilor. Unele din cele 12 izvoare de la Bilbor, după aspect și gust, fac parte din categoria apelor carbogazoase, bicarbonate, mixte și feruginoase, indicate în afecțiuni cardiovasculare, digestive sau ca „ape de masă". Tot la Bilbor se găsește și „mica mlaștină cu borviz", loc de întâlnire a patru izvoare minerale și unde cresc din belșug plante relicve ca: „roua cerului", „floarea cenușie" sau „mesteacănul pitic", plante care au traversat cu bine mai multe milioane de ani, pentru a ne arăta și nouă, pentru o clipă, cum arăta Pământul odată, de mult, atunci când mineralele erau împinse de suflul vulcanilor și scurgerea magmei fierbinți, mai aproape de suprafața lui. Rezervația este un paradis pentru paleobotaniști.
BORSEC
Sub lacătul uitării…
(…) Stațiunea era cunoscută încă de prin secolul al XVII-lea (mult mai cunoscută decât e azi), dar faima izvoarelor sale datează încă din timpul cuceririi Daciei de către romani, dovezi în acest sens fiind monedele și sarcofagele romane găsite aici. După anul 1750, apar, în vecinătatea izvoarelor minerale, o sumedenie de construcții specifice unei stațiuni balneare: vile și case de odihnă, hanuri și vestitele băi carbogazoase. Izvoarele ce alimentau cele două bazine ale vremii aveau un debit impresionant: 360 de tone de apă minerală, zilnic! Un secol mai târziu, se construiesc aici „Băile calde", alcătuite din 10, apoi din 30 de compartimente, fiecare având vane din tablă zincată. Renumele „borviz"-ului (apă minerală) de la Borsec depășește repede granițele țării, apa fiind cunoscută mai ales în Ungaria și Austia. Stațiunea devine neîncăpătoare, astfel încât farmaciștii vienezi încep să îmbutelieze apa în flacoane de sticlă. Până în acel moment, apa era transportată în ulcioare de lut, în căruțe trase de boi. Nici chiar astăzi obiceiul nu a dispărut complet din ținutul Harghitei, doar că ulcioarele din lut au fost înlocuite cu recipiente din plastic sau aluminiu, iar boii au fost înlocuiși cu cai sau camionete. Buteliile cu apă minerală se exportau în Italia, Grecia, Rusia, Turcia, Austria și Ungaria. Apoi au venit și medaliile de aur: la Târgul Internațional de la Viena, apoi la cel de la Paris.
Astăzi (2003 - n.n.), stațiunea Borsec este doar umbra celei de-acum un secol, o stațiune îmbătrânită, cu multe vile părăsite sau deteriorate, o stațiune la ușa căreia s-a pus lacătul uitării. Pentru mine, care aveam pe undeva, bine ascunse prin memorie, albumele copilăriei (…), Borsecul a murit! A murit, împreună cu toate cele 60 de vile și 11 izvoare ale sale, împreună cu parcul său superb englezesc, plin de tuia și pini, cu toate apele sale minerale, unice în Europa, chiar și cu ozonul și parfumul său de conifere - excelente medicamente împotriva stresului. Oare REGINA apelor minerale nu poate salva această fostă perlă a Transilvaniei?
BĂILE TUȘNAD
A fost, odată, o… crâșmă
Prin anul 1700, pe-aici era doar o cârciumă pentru drumeții înfometați și însetați, după urcușul prin aerul „tare" de munte. Un loc de popas. Izvoarele minerale, în acele timpuri, erau folosite doar pentru a astâmpăra setea trecătorilor. Cine credea, însă, că acest loc de popas avea să devină cea mai importantă stațiune balneară de pe plaiurile Harghitei?
În anul 1842, începe aici îmbutelierea apei minerale, iar odată cu descoperirea mofetelor și a apelor mezotermale (20-22 de grade Celsius), Tușnadul începe să se dezvolte și ca o stațiune balneară. Apar: un stabiliment balnear, numeroase vile, parcuri și un cazinou (…).
În prezent, datorită diversității ofertei - opt izvoare minerale carbogazoase, bicarbonate, mixte, sărate sau feruginoase, mofete naturale uscate - și climatului subalpin, stațiunea oferă condiții excelente celor veniți aici pentru destindere sau tratament. Se tratează cu succes îndeosebi afecțiuni cardiovasculare, urinare și nevroza astenică.
SÂNCRĂIENI
Mlaștina cu borviz
La Sâncrăieni, nu departe de stația de îmbuteliere a apei minerale Perla Harghitei, există, în plin câmp, o piscină de beton abandonată. E plină cu apă minerală feruginoasă… Ceva mai departe, se află „mlaștina cu borviz", un adevărat imperiu vegetal, celebră în toată Transilvania. Are o suprafață de 12 hectare, iar o parte din ea este declarată rezervație ecologică. E o mlaștină în care se acumulează apa a nu mai puțin de 104 izvoare de apă minerală!
Aici au supraviețuit, încă din era glaciară, o serie de specii de plante rare (…), plante mari iubitoare de apă, dar și de săruri minerale. Precum „plantele de sărături", care iubesc vecinătatea izvoarelor, bălților și lacurilor sărate, aceste plante - relicve sunt adevărate „busole vii", ele indicând întotdeauna prezența apelor minerale (…). Privind cu atenție aceste plante, care au sfidat trecerea timpului, ne putem forma o imagine asupra înfățișării Pământului în urmă cu milioane de ani, atunci când, în lipsa adierii razelor blânde ale soarelui, flora terestră era nevoită să folosească îndeosebi hrana minerală venită din adâncuri… Un sfat pentru cei care vor să pătrundă în mlaștină: nu porniți fără un ghid însoțitor și niște cizme de cauciuc până-n gât!
(Din vol. Transilvania, un El Dorado balnear? - autor dr. CĂLIN I. DORGO, medic specialist de balneofizioterapie și medicina culturii fizice, Editura „Ansid", Târgu-Mureș, 2003)
Foto:
Sus:
TOPLIȚA
Stațiunea Bradul
Ștrandul Tineretului
BILBOR
Izvor captat în scoarță de copac în Valea Dobreanu
Jos:
BORSEC
Pavilion cu ape minerale
BĂILE TUȘNAD
„Perdeaua" de apă minerală
SÂNCRĂIENI
Piscina cu apă feruginoasă
Mlaștina cu borviz
