IERTAREA este o virtute creștină și un Sfat Dumnezeiesc. „A ierta înseamnă de fapt a trăi. A ierta înseamnă a avea capacitatea de a merge mai departe ca un om viu. Iertarea se câștigă cel mai ușor. Cel mai greu este să ne iertăm pe noi înșine înaintea lui Dumnezeu și să avem capacitatea să iertăm pe ceilalți mai ales dacă au greșit. IERTAREA SE CÂȘTIGĂ PE MĂSURA ADÂNCIMII ÎN IUBIREA LUI DUMNEZEU".
Constantin Necula (1970-), conferențiar universitar, lector, îndrumător pentru predarea religiei, asistent universitar, duhovnic, preparator universitar, doctor în teologie, preot ortodox la Catedrala Ortodoxă Sibiu și actualmente profesor la Facultatea de Teologie „Lucian Blaga" - Sibiu. Susține activități didactice, științifice și de suport în cadrul programelor de studii universitare și de formare profesională în domeniile catehetică, omiletică, pastorală specială, formare duhovnicească, pedagogie comunicațională, psihologie pastorală, didactica și metoda predării religiei în școală. Este și cadru didactic la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București. A fost în timp Consilier Misiune Pastorală și Imagine, Consilier Administrativ-Bisericesc, secretar, vicar-administrativ în cadrul Mitropoliei Sibiu. Vorbește trei limbi: franceza, italiana și engleza. A susținut sute de conferințe în țară și străinătate, cu o participare foarte mare în special tineri, a făcut foarte multe recenzii, articole, prefațe, publicații, iar cărțile publicate se apropie de 100 de volume. Are de asemenea zeci de traduceri în limba română din patristică și literatura de specialitate. A primit 38 de diplome de onoare, Trofeul „Oamenii timpului", 2016, la categorie „Diplomație publică", Distincția și Medalia „Profesor Bologna" și foarte multe aprecieri naționale și internaționale. Este citat în sute de cărți și reviste periodice, apariții radio-tv numeroase, cu un succes deosebit.
***
„E ziua noastră, dragi eroi! // E ziua noastră sacră! // Simțim mândria națională, / Cum sufletul încarcă. // Torța nemuririi la infinit, / Dorim să ardă…// Avut cinstit și meritat, / Ce dacii l-au divinizat, / L-au proslăvit și apărat, / Iar Decebal, regele dac, / Să nu cadă de viu, / Dușmanilor pe plac, / Cu-n pumnal gâtul și-a tăiat. // Tribut la turci copii am dat, / Tot neamul s-a cutremurat, Voi nu ați știut! // Sau ați uitat? / Martiriul Horea, Cloșca și Crișan nu v-a înfiorat?// De mici istorie-am știut, / Așa părinții ne-au crescut, / Și pentru noi a fost un cult, / Ce-n sânge l-am avut. // Și ne-a mișcat orice cuvânt, / De-această țară și pământ…/ Geaba omagieri avem, / Dacă-n mormânt, / Nemulțumiți suntem. // Istoria noastră cu sânge scrisă, / În fața voastră-i compromisă. // Nu vă lăudați cu noi, / Păziți-vă hotarul țării, / Fiți demni, și-adevărați eroi. // Tineri români, ce vă-ntristați! // De țară nu vă-ndepărtați! // La țară nu renunțați! Nu ne uitați, luptați ca noi! // Ce patrie frumoasă aveți voi! // Iar noi, eroii din morminte, / Mai sperăm! // Tributul liniștii eterne, / Să-l avem, că-l merităm!" (Când florile-și deschid corola)
Elena Borcuti (1949 -) profesoară de biologie timp de peste 30 de ani în localitățile Lăpuș, Dumbrăvița, Chechiș din Maramureș; deși majoritatea poeziilor sale sunt pasteluri, scriitoarea este atentă și la situația tinerilor din zilele noastre și manifestă în multe poezii interesul pentru trecutul nostru glorios pe care-l apreciază și-l prezintă cu adevărata lui valoare, manifestându-se prin această atitudine ca un scriitor patriot. Prin versurile sale, poeta Elena Borcuti ne transmite ideea reconsiderării și prețuirii luptei pentru țară și popor dusă de înaintașii noștri, astfel, în primul rând apar eroii - acei necunoscuți care au situat țara mai presus de propria lor viață.
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
