Cenaclul Flacăra a reînviat la Târgu-Mureș! Conform declarațiilor exprimate public de maestrul Ștefan Hrușcă, ideea relansării Cenaclului Flacăra a pornit în urma unei discuții între domnia sa și Claudiu Maior, consilier al primarului Dorin Florea, după recitalul de colinde de Crăciun al artistului, la Târgu-Mureș. Grație implicării lui Claudiu Maior și al Primăriei Târgu-Mureș, iată, Cenaclul Flacăra a nemuritorului Adrian Păunescu a reînviat, precum pasărea Phoenix din propria cenușă. Ziua de vineri, 14 septembrie a.c., a fost startul relansării Cenaclului Flacăra la Târgu-Mureș. Spectacolul a început la ora 19. Dar la ora 14.30, artiștii au fost invitați la Casa Căsătoriilor din Cetatea Medievală, pentru a-i admira interiorul. Momente emoționante s-au petrecut acolo, când o parte dintre ei s-au revăzut după ani de zile. Îmbrățișări, rememorări. Să nu omitem faptul că la 15 septembrie Cenaclul Flacăra a împlinit 45 de ani, iar o parte dintre invitați au fost în cenaclu de la începuturile sale. A fost un prilej în care artiștii prezenți au dat și scurte declarații de presă ori interviuri.
La ora debutului întâmplării din Cetatea Medievală de la Târgu-Mureș a fost o puzderie de oameni. O participare greu de imaginat, de anticipat. Ceea ce s-a cântat acolo până noaptea târziu este denumită muzică folk. Conform DEX, muzica folk este definită ca “ muzică vocală de factură simplă, bazată adesea pe melodii populare sau în spiritul acestora”. Muzicologii sunt cei în măsură să catalogheze genul muzical al interpreților. Conform opiniilor foarte pertinente a lui Adrian Ivanițchi, foarte mulți dintre folkiști au evoluat în formații rock. Exemplificăm prin Adrian Ivanițchi și Vasile Șeicaru, dar ei sunt foarte numeroși. Dar într-o formație de muzică rock, pe lângă chitarele electrice și stații de amplificare, pentru a avea un sunet adecvat mai trebuie adăugate o serie de alte accesorii de distorsionare, modulare și alte efecte ale sunetului. Ele fiind de negăsit la acea vreme în țară, fiind și foarte scumpe, mulți au renunțat și au trecut la un gen de muzică mai puțin costisitoare, respectiv la muzica folk, preluată de la nord-americani, unde vocalistul se acompaniază cu o chitară acustică și eventual o muzicuță. Acum, însă, putem vorbi de o muzică folk cu specific românesc. Spectacolul din Cetatea Medievală a fost unul incendiar, dar fără intervenția pompierilor. Artiștii care au evoluat pe scenă s-au folosit de chitare electro-acustice. Sunt aproape identice cu cele acustice, cu deosebirea că au montate câte un microfon în cutia de rezonanță, astfel nu mai este nevoie de montarea unui al doilea microfon în dreptul chitarei. Primul care a urcat pe scenă a fost Adrian Ivanițchi, sighișoreanul arhitect, secondat de Sorin Minghiat, profesor doctor de arhitectură, interpret la flaut din 1973. Referitor la Adrian Ivanițchi, poate fi auzit foarte des la Radio România Cluj, unde este consultant de specialitate în emisiunile despre și cu artiștii români, în principal ale celor realizate de Dan Moșoiu. După cum a recunoscut, n-a prea bătut drumurile spre Târgu-Mureș, cu toate că distanța care desparte cele două orașe este de 58 km. El este cel care a avut de pierdut. Este o enciclopedie vie în domeniul muzicii. După evoluția sa, Adrian Ivanițchi a fost în continuare prezentatorul celorlalți interpreți, relatând și unele curiozități din viața lor artistică și date biografice. Vali Șerban a fost următorul pe scenă. El s-a născut la Câmpeni, din Oaș. A scris o carte și are o emisiune la radio. A fost secondat de Sorin Minghiat la flaut. Ștefan Hrușcă, omul care stoarce lacrimi și din stâncă, a afirmat că Târgu-Mureș a devenit o cetate a muzicii. Așa este. A fost acompaniat de Radu Rotaru la clape și Marius Florescu la percuție. Melodia sa, “Rugă pentru părinți”, a scris-o într-o zi de februarie, la Sinaia, pe versuri de Adrian Păunescu. Este melodia care l-a consacrat și l-a determinat să rămână în cenaclu. A compus câteva balade pe versuri de George Țărnea, Dan Verona. Ultimul cântec pe care l-a compus în cenaclu a fost “Felinarul”. O prezență notabilă a fost și Mihaela Popescu. Ea nu a fost prea mediatizată, dar are un talent remarcabil, atât ca interpretă vocală, cât și ca instrumentistă la chitară. Folosește foarte bine tehnica de interpretare prin ciupire la chitară. Ea venise în cenaclu în 1976, pe vremea când era elevă. De profesie este avocat și profesează la Suceava. În fața instanței nu face repetiții, nici vocalize... A compus melodii pe versuri de Ion Nicolescu, Dinu Olărașu, Nicolae Labiș și alții. Radu Gheorghe i-a cam lungit pe scaune pe spectatori, de râs. Poate un fapt mai puțin cunoscut este că, pe lângă faptul că este un foarte talentat actor de comedie, este interpret vocal și la instrumente precum chitară, pian, vioară, flaut. La spectacolul de la Târgu-Mureș a venit cu chitara. O mânuiește foarte bine. Melodia sa de succes este “Broasca țestoasă”, pe versuri de Cristian Morgenstein. Un prilej în plus să uimească auditoriul.
Doru Stănculescu nu și-a adus chitara, în schimb a evoluat la muzicuță și vocal. A fost secondat de Sorin Minghiat la flaut. Ne-a destăinuit ce este cu muzicuța lui. În 1970, formația “Blood, sweat and tears” a ținut un concert la București. I-a cerut muzicuța tipului. Acum o are el. Doru Stănculescu a evoluat pe scenă, pe lângă muzicuța lui, cu muzică înregistrată cu formația lui Dan Andrei Aldea, un alt gigant al muzicii românești. “Cântec între apele țării” este o melodie pe care a compus-o la 16 ani. Ne-a amintit de ea acum, când cantautorul a împlinit vârsta de 68 de ani. Următorul artist care a urcat pe senă a fost Ducu Berți, ajutat la clape de Neculae Constantin, interpretând și el binecunoscutele sale melodii din cenaclu și foarte bine apreciate de public. Victor Socaciu a fost secondat de Horațiu Megheșan, iar Vasile Șeicaru l-a avut la clape pe Mișu Constantinescu. Finalul a aparținut lui Cristi Minculescu - vocal, Valter Popa - chitară solo și armonie și Doru Borobeică la chitară bas. Să precizăm, am avut pe scenă, aproape formația Iris. De data aceasta a fost un mic concert unplugged, relativ spus, deoarece s-a cântat la chitare electroacustice. Totuși, piesele interpretate au fost lipsite de bine știutele efecte sonore la chitară solo. Și tocmai când se terminase spectacolul, apare pe scenă din nou Adrian Ivanițchi, îi invită pe scenă pe artiștii care au evoluat, și au interpretat împreună scurte fragmente de melodii. Surpriza de final a fost după ce Victor Socaciu l-a pârât pe Adrian Ivanițchi cum că pe data de 15 septembrie sărbătorește ziua lui de naștere. Așa că spectacolul s-a încheiat cu “La mulți ani!”. Așa este... La mulți ani, Cenaclu Flacăra! La mulți ani, maestre Adrian Ivanițchi! La ora 1.50 s-a încheiat spectacolul și spectatorii au plecat spre casele lor, cu fețe senine, zâmbind, râzând, cântând... Mai rar se poate vedea așa ceva. Cu siguranță, spectacolul de la Târgu-Mureș se va da greu uitării, nu numai de spectatorii târgumureșeni, ci și de artiști. Au fost multe momentele în care artistul rămânea uluit de faptul că publicul cânta împreună cu el, versuri sau strofe întregi de melodii, se aprindeau luminițe, acum de la telefoane, o atmosferă tipică și specifică Cenaclului Flacăra. Să încheiem și noi cu o melodie: “Un sfârșit e un nou început” - Celelalte Cuvinte.
