În ziua spectacolului celor care au fost membri ai Cenaclului „Flacăra", pe scena Cetății Medievale din Târgu-Mureș, la 14 septembrie a.c., Claudiu Maior i-a invitat pe artiști să admire elegantul sediu al Casei Căsătoriilor. A fost invitată și presa, iar la final s-au dat scurte interviuri. Astăzi vă prezentăm impresiile lui Cristi Minculescu. În caz că printre cei care lecturează acest articol se află și din cei care n-au fost printre cei peste 8.000 de spectatori, vă precizăm că toți artiștii care au urcat pe scenă nu și-au alterat, în timp, calitățile interpretative, fie vocal, fie instrumental. Iată, o dovadă în plus care demonstrează că înaintarea în vârstă nu alterează cu nimic calitățile vocale, ori digitația la evoluțiile la instrumente muzicale. Ba, din contră, fiindcă aici este vorba de o continuă perfecționare, care se acumulează în timp. Un instrumentist, până să ajungă să interpreteze melodii în fața publicului, are în urma sa mii, zeci de mii, poate sute de mii de ore de repetiții. Ore în care omul de rând are cu totul alte preocupări. Să-i urmărim impresiile lui Cristi Minculescu.
„La Târgu-Mureș a fost întotdeauna foarte frumos, indiferent cu ce proiect am venit. Ne bucurăm enorm de faptul că se reiau spectacolele Cenaclului „Flacăra" și care să continue pentru trei, patru generații. Norocul meu a fost că am prins tocmai perioada de mijloc a acelei perioade irepetabile. Sigur, regretul meu cel mai mare este că n-am fost de la bun-început, dar, bine că am fost măcar de la mijlocul perioadei. Din păcate, știți cu toții ce a fost pe 15 iunie 1985, la Ploiești. Ne bucurăm că vom cânta deseară, mai ales o piesă „Cine mă strigă-n noapte", melodie care are 38 de ani și a fost lansată de Cenaclu „Flacăra" datorită regretatului Adrian Păunescu. Promitem surprize mari în seara asta. Cea mai importantă surpriză este că suntem aici. Ne-am bucurat enorm de revederea cu colegii noștri de atunci, ne bucurăm că suntem în viață și suntem sănătoși. Deseară vom cânta unplugged (la rece, neconectat la priză), cam 5 sau 6 piese. Nu vom interpreta „Valuri" fiindcă nu se poate interpreta unplugged. Își rupe el mâinile (toboșarul) și eu trebuie să cânt jos, ca ursul. Rămâne pe data viitoare, când vom cânta electric. Prima melodie pe care am interpretat-o în Cenaclu a fost la Medgidia, de ziua domnului Păunescu, la 20 iulie 1982, cred că chiar „Valuri", apoi „Călătorul" și „Highway to hell", de ACDC. De aproape 29 de ani este un alt context și nu mă pot pronunța în ce număr vor veni spectatorii la concert. Acum sunt multe alte distracții, foarte diversificate, posturile de televiziune sunt foarte multe. Nu spun că mi-ar părea rău, dar trebuie defalcat, cum a fost până în decembrie 1989 și ulterior. Ne bucurăm că am prins, vă dați seama, stadioane pline la spectacole, cu 35.000-40.000 de oameni. Ca să cânte un întreg stadion „Cine mă strigă în noapte", e onorant. Dacă nu era Adrian, toate astea nu existau. Vă dați seama, o mișcare începută în septembrie 1973, într-o sală de teatru de 200 de locuri, a ajuns să aibă cereri de două stadioane pline într-o zi. Asta este, așa a fost. În perioada în care Cenaclul „Flacăra" a fost interzis, eram la Costinești și nu ne-a venit să credem. Ne-a zis șoferul autocarului. V-am zis, probabil că a fost programat, dânsul a deranjat foarte mult autoritățile de atunci și, asta e, probabil că i s-a înscenat. S-a auzit în înregistrarea spectacolului când a spus Adrian Păunescu „Dacă vreți, continuăm, dacă nu, mergem acasă". Publicul a spus că rămâne, mai ales că i-a căzut o instalație de lumini la 30 cm de cap, dânsul fiind la masă, și nici atunci n-a plecat. Asta este, un ghinion fantastic. Așa a fost să fie. Ne bucurăm că acum am avut prilejul să fiu cu voi, să vorbim cu voi și să dea Dumnezeu să ne revedem cât de curând și electric, probabil de Revelion".
Să ne revedem cu bine! Să mai adăugăm o amintire relatată de Doru Stănculescu. La un spectacol al Cenaclului „Flacăra" la Târgu-Mureș, înainte de începerea spectacolului, Florian Pittiș a fost legitimat pe stradă de un milițian: „Măi, Petrea, nu corespunde fizionomia". Pittiș în poza din buletinul de identitate avea părul scurt, dar el purta plete. Milițianul i-a anulat buletinul de identitate. Rămas fără act de identitate, s-a dus la Adrian Păunescu și i-a spus întâmplarea. Adrian Păunescu a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe comandantul poliției de atunci. Peste o jumătate de oră, Florian Pittiș avea buletin de Târgu-Mureș, cu poză ce corespundea fizionomiei.
