E dureros să fii român în ziua de azi, în curând, poate și rușinea de a ieși din țară, pentru că se știe că în țara ta domnesc corupții, impostorii și incompetenții, și tu nu faci nimic pentru a ieși din acest marasm politic, economic și social. Suntem umiliți de mârlănia colaborării șmecherilor care au prostit și prostesc în continuare poporul român, rămas deocamdată fără nicio speranță, prin infantilismul politic și dorelismele fără leac. Străinii se așteaptă să le furi portofelul de pe masă, să te prostituezi, să minți, să nu-ți ții cuvântul dat și se așteaptă să trădezi pentru că așa au văzut, unii dintre ei, de 29 de ani încoace, pe cei care ne reprezintă pe noi, cei care nu suntem așa, dar care totuși permitem să fim reprezentați de acești impostori penali, acești infractori și aceste lichele spoite cu haine de lux, cancerul cangrenă care inexorabil distruge totul, îndatorează țara pentru multe generații de acum încolo.(...) Așa deci, drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intenții!
Suntem fricoși, lași, suspicioși mulți dintre noi, incapabili să înțelegem ce înseamnă schimbarea sau libertatea și democrația, incapabili să acceptăm un sistem de valori, altul decât cel cu care eram obișnuiți cu mai mulți ani în urmă. Lumea de azi a înfruntat cu curaj gazele și bastoanele jandarmilor, iar a doua zi aveau altceva de făcut, în timp ce fricoșii, lașii, suspicioșii, incapabilii “Epocii de aur” au înfruntat gloanțele și tancurile, unii au fost uciși și arși în crematoriu, iar cenușa lor aruncată în canalul de scurgere. Dar... pe zi ce trecea se adunau tot mai mulți. Poate că în fumigăreala asta românească, nu că suntem condamnați este DUREREA, ci că există oameni care nu văd, nu aud, nu spun, și nu arată partea cea mai importantă, ascunsă a “aisbergului”, iar atunci când nu ne pasă, ne complăcem să fim indolenți. Crede cineva ca statul român, interesul național e bine servit de strategii, programe de guvernare și promisiuni electorale scrise de incompetenți și semidocți infectați cu sindromul impostorului, tobe de tinichea? Statul român suntem noi, corupții care-l conduc acum vor fi mereu corupți, incompetenți și impostori. Spiritul cinic, coeziunea și solidaritatea manifestate public sunt chestiuni despre care vrem să credem că ele există, vorba lui Caragiale, dar lipsesc cu desăvârșire și atunci... din lipsă de educație și implicare îmbrățișăm principiile păguboase “Lasă-mă să te las” ori “Merge și așa”!
Trist, dar adevărat, în România de azi, valoarea, competența și onestitatea nu mai contează, tronând în schimb imbecilismul, puterea și banul atât de rapace dobândit prin furt de către indivizi avari, găști mafiote și impostori insolenți, aciuiți de atâta vreme în jilțurile calde ale puterii, urmărind cu orice preț capturarea statului de drept și a sistemului de justiție, pentru slăbirea legislației anticorupție, și a scăpa în acest fel de răspunderea penală a unor indivizi fără niciun fel de scrupule. Practic putem vorbi de o pleavă politică care a nenorocit această țară, balamucul continuând să se manifeste insolent și agresiv, nu se mai înțelege nimeni cu nimeni, obligați să trăim într-un război total româno-român. De ce și până când?
