* Neaprobându-se învățământ universitar în limba română, statul maghiar a făcut concesia ca la universitățile din Budapesta să funcționeze câte o catedră de limba română, cu intenția de a transforma aceste catedre în centre politice de presiune. Pentru început, guvernul îi numește
la Cluj pe Grigorie Silazi, iar la Budapesta pe Alexandru Roman, oameni onești. După moartea lor, autoritățile își dezvăluie intențiile, numind la Cluj un renegat notoriu pus în slujba hungarismului, Grigorie, de fapt Gergely Moldovan, a cărui numire a fost apreciată de autorii Memorandumului ca o ofensă adusă poporului român și învățământului superior; iar la Budapesta pe Ion Ciocan, trădătorul care ajutase guvernul să pună mâna pe averile fondului grăniceresc din Năsăud. Când la 1909 Ciocan se retrage, guvernul îl numește la catedră pe Iosif Silgescu, spion notoriu al episcopiilor greco-catolice și nevrednic combatant pe frontul antiromânesc. Un fel de Gabriel Andreescu de astăzi. Sau un alt nimeni, Valentin Stan.
* Este edificator pentru modul în care guvernul maghiar a dus politica de maghiarizare forțată a școlilor românești din Transilvania, ordinul ministrului de Interne, Prénay Joszef, către comiții comitatelor și primarii din Ardeal cu privire la așa-zisa demonstrație antistatală cu caracter daco-român a elevilor gimnaziului din Blaj. Citez din ordin: “...După cum este știut, în landurile elevilor gimnaziului din Blaj au avut loc, la mijlocul lunii mai a.c., demonstrații, care au fost în mod evident îndreptate împotriva statului ungar, respectiv au avut un caracter daco-român. Au fost luate măsuri: cei care au participat direct sau indirect la aceste demonstrații au fost sever pedepsiți... De aceea este necesar să se ia cele mai severe măsuri împotriva tuturor curentelor naționale, pornite de la tineretul studios sau din alte cercuri, și să nu se tolereze nici un fel de demonstrații naționale... să reprimați în situațiile date, cu același calm și mijloace preconizate, chiar și cele mai mici demonstrații proiectate.”
LEGILE ELECTORALE. Constituie cadrul opresiv direct al hungarismului, mijlocul politic discriminatoriu prin care se îndepărtează electoratul român de viața politică a statului, instrumentul activ al maghiarizării forțate. Legea electorală din 1868 reproduce în prevederile ei intențiile politice maghiaromane de la 1848 care, prin artificii și chițibușuri avocățești, încearcă să păstreze hegemonia maghiară asupra popoarelor din regat după desființarea doar formală a feudalismului. Modificarea legii electorale din 1868, în anul 1874 menține aceste prevederi discriminatorii pentru Transilvania, censul fiind de aproape 9 ori mai mare decât în Ungaria. Asta însemna că în Transilvania românii aveau drept de vot în proporție de 3,3%, în vreme ce ungurii beneficiau de o proporție de 6,5%.
Din MEMORANDUM: ...Pe cât de nedreaptă e legea, pe atât de artificială e și arondarea cercurilor electorale. E lucru curat ridicol a vedea cum în unele cercuri electorale alegătorul român e silit a călători câte o zi și mai mult ca să ajungă la localitatea unde își poate exercita dreptul. În Transilvania trăiesc abia 200 de mii de maghiari risipiți prin o poporațiune română de peste un milion și jumătate. Legiuitorii au purtat de grijă însă ca prin acordarea cercurilor electorale, să asigure acestei infime minorități maghiare majoritatea voturilor la urnă... Abuzurile săvârșite cu acapararea alegătorilor sunt atât de notorice încât ne vedem în fața unei organizări sistematice a corupțiunii electorale, al cărei sprijinitor și factor principal se adeverește a fi însuși organismul administrativ al statului ungur. În fața acestei falsificări generale și sistematice a alegerilor, este prea natural, dacă chiar în dieta ungurească s-au simțit mai mulți inși îndemnați a-și ridica glasul pentru apărarea dreptului de libertate electorală, care, precum se știe, și azi e un “pium desiderium”. Atât de departe merge în statul ungar corupțiunea electorală și violentarea conștiințelor, abuzul de putere ce se face în alegeri, încât numai cu capul la mână se mai poate avânta cetățeanul în luptele electorale și alegerile au ajuns să aibă înfățișarea războiului civil... poporul român află că ar fi o întreprindere nedemnă și nepatriotică de a intra cu ciomagul și cu toporul în luptă pentru validarea celui mai cardinal dintre drepturile sale.
Guvernul hungarist de la Budapesta a urmărit în mod deliberat excluderea de la vot a românilor prin censul mărit opus pe venitul proprietății de pământ și prin eliminarea tuturor celor care nu știau citi și scrie în limba maghiară.
Din raportul consulului general al Marii Britanii la Budapesta, conform lui Scotus Viator/R.V. Seton-Watson în RACIL PROBLEMS IN HUNGARY, London 1908 Appendix X: ...Legea electorală specială pentru Transilvania dă prilej de plângeri. În semn de protest contra legilor excepționale de care suferă Transilvania, toți românii din Ungaria au hotărât să se țină departe de alegeri... Pe lângă aceasta, secuii și ungurii au rămas în posesia vechilor privilegii electorale, care statorniceau pentru ei, pe mulți ani de zile, sufragiul universal. Toți nobilii, și aceștia sunt de naționalitate maghiară, care s-au bucurat în anul 1872 de dreptul electoral, au acest drept pe viață. Astfel, astăzi, 67,4% din toți alegătorii transilvăneni sunt nobili... Românii sunt excluși prin tot felul de șiretlicuri de la funcțiile administrative obținute prin alegeri.
(Va urma)
