Sâmbătă, 17 noiembrie, traficul a fost paralizat în Franța, din cauza unui protest generat de scumpirea carburanților, în contextul mai amplu al nemulțumirilor față de guvernul francez și de președintele Macron. Peste 120.000 de oameni au blocat drumurile, podurile, marile autostrăzi, în așa numita “mișcare a vestelor galbene”, numărul persoanelor rănite la blocajele organizate depășind 400, din care 14 grav. O persoană și-a pierdut viața. Potrivit ministrului de Interne, Cristophe Castaner, un bilanț provizoriu (la acea dată) arăta că 52 de protestatari au fost reținuți, dintre care 38 au fost puși sub arest preventiv. Pentru dispersarea manifestanților, au fost utilizate gaze lacrimogene, tunuri cu apă, dar și forța fizică.
Punând cap la cap relatările marilor agenții de presă internaționale și a celor mai influente cotidiane, reținem:
Associated Press: “Paris, 17 noiembrie: Polițiștii au aruncat canistre cu gaze lacrimogene asupra demonstranților de pe celebrul Bulevard Champs-Élysées, în timp ce aceștia încercau să se îndrepte spre Palatul Prezidențial. Apoi, sute de protestatari au pătruns în capătul de jos al străzii, unde se află magazine de lux, dar și reședința președintelui Macron, fiind însă dispersați de către forțele de securitate înarmate cu scuturi și tunuri cu apă. Folosind aceleași metode, poliția a degajat marele sens giratoriu din jurul Arcului de Triumf, paralizat, timp de ore bune, de către manifestanți (...) În Quimper, Bretania, forțele de securitate au folosit tunuri de apă pentru a-i dispersa pe protestatarii violenți (...). Un ofițer de poliție și un pompier care au intervenit atunci când protestatarii au atacat o stație service, s-au numărat printre răniți. 117 persoane au fost arestate, dintre care 73 au fost reținute pentru interogatoriu”.
The Guardian: “Poliția a folosit gaze lacrimogene în altercațiile cu protestatarii care au blocat complet Pont de Normandie ce leagă Le Havre de Hornfleur. Odată cu căderea nopții, zeci de forțe suplimentare de poliție au fost dislocate în centrul Parisului pentru a-i împiedica pe demonstranți să ajungă la Palatul Élysée, autoritățile temându-se că protestul pașnic ar putea degenera (...). La Paris, protestatarii care se apropiau de Palatul Élysée, reședința oficială a președintelui, au fost respinși cu gaze lacrimogene”.
Bloomberg.com: “Franța a fost zguduită sâmbătă de cele mai mari demonstrații de la preluarea mandatului de către președintele Macron, iar poliția a reacționat cu gaze lacrimogene împotriva protestatarilor care au blocat traficul (...). Ministrul de Interne, Cristophe Castaner, a declarat că 227 de persoane au fost rănite, iar zeci de persoane au fost arestate, după ce demonstranții au intrat într-o clădire administrativă din Troyes, în nord-estul Franței”.
“Această noapte (de sâmbătă spre duminică) a fost agitată. Au avut loc agresiuni, încăierări, lovituri de cuțit. A fost mult alcool în unele locuri, iar asta a provocat aceste comportamente idioate care pot să împingă la violență, ceea ce este inacceptabil, a detaliat ministrul Castaner. Referindu-se la moartea unei femei în vârstă de 63 de ani, sâmbătă dimineața, care participa la o manifestație nedeclarată, el a amintit că Guvernul le-a cerut organizatorilor să declare adunările, pentru ca acestea să poată fi securizate. Cei care pretind că organizează și care, în realitate, vor să dezorganizeze țara și nu vor să respecte democrația, trebuie să-și asume responsabilitatea, a conchis ministrul”, notează AFP.
...Tunuri cu apă, înghionteli cu scutul, dube și cătușe, gaze lacrimogene cu ghiotura, cotonogeală în toată regula...Ai zice că așa ceva n-a văzut Parisul, dar uite că a văzut. Cam ce a văzut și Bucureștiul în august, dar la scară muuuult mai mică. (Bine, că și Bucureștiul e doar “Micul Paris”, să nu exagerăm.)
Citatele de mai sus (și ar mai fi o grămadă) sunt, zicem, destul de grăitoare pentru a ne scuti de orice comentarii. Totuși, de la câteva mici observații nu ne putem abține. Care va să zică, Guvernul i-a gazat pe francezi (ca să parafrazăm pe “țineva - nu spui ține - persoană însemnată...”, vorba lui Caragiale). Deci, cum rămâne cu statul de drept din Franța? Fiindcă din august încoace, de când cu “protestul diasporei” (cu care, diaspora n-a avut nicio legătură, să fim serioși!) “deontologii” noștri nu mai prididesc să ne explice cum că nicăieri, dar nicăieri pe mapamond, mă-nțelegi, forțele de ordine nu intervin cu gaze lacrimogene împotriva manifestanților “pașnici”. Uite că polițiștii francezi au intervenit, și încă cu vârf și îndesat. Sau n-o fi fost gaz în canistrele alea, o fi fost parfum de lăcrămioare?
În orice caz, marile căpetenii europene - alde Juncker, Timmermans și alții de la care “luăm lumină” au trecut lejer peste violențele din Franța, necomentându-le și, cu atât mai puțin (sau mai mult), necondamnându-le în vreun fel.
Cum rămâne, deci - scuzați repetiția - cu statul de drept din Franța? Căci, cu statul de drept de pe la noi, ne-am lămurit, din mizeria numită “rezoluție la adresa României privind statul de drept”, în care Parlamentul European “condamnă (condamnă! - n.n.) intervenția violentă și disproporționată a poliției în timpul protestelor de la București din august 2018”. (Că veni vorba, n-am auzit ca vreun român din diaspora să fi stat la coadă, la secția de poliție, cu batista la nas, să depună plângere că a fost gazat).
...Dar să nu ne supărăm pe înalții oficiali europeni și pe “rezoluția lor”, căci au semnat și ei, acolo, vorba ceea, “ca primaru'“. Dacă mai era cineva atât de fraier (să nu zicem prost) să creadă că baliverna zisă “rezoluție” a fost întocmită de experți europeni, în birourile de la Strasbourg, și nu de niște pârâtori autohtoni, în vreo crâșmă din apropiere - cu acompaniament de țambal și lăutari - un fapt relativ minor, dar foarte grăitor destramă, definitiv, orice îndoială: aflată la București și întrebată, de un jurnalist, ce părere are despre demiterea procurorului general, dna Vera Jourova, comisarul european pe justiție, a întrebat, mirată: “Care procuror?” “Procurorul general”, a răspuns acela. “A, păi, asta e o problemă internă a României”, a zis comisarul, adăugând ceva cu MCV-ul, și recomandările și Biroul Procurorului European și ce mai au ei pe acolo.
Menționăm, în fine, întrebările dlui deputat Andrei Gerea, pe care îl condamnăm, în modul cel mai ferm și mânios, pentru... bună-credință și naivitate: “Vor cere mult stimabilii parlamentari condamnarea Franței pentru violențele de sâmbătă? (...) Va ieși vreun eurodeputat german, poate chiar favoritul doamnei Merkel, Manfred Weber, să apere poporul francez de instituțiile statului, așa cum a făcut în cazul României? Sau vom asista la o nouă indiferență din partea liderilor politici din UE și la aplicarea dublului standard atunci când vine vorba de state din Vestul Europei?”
Răspuns: da, vom asista. E ca și cu gazul din canistre: pe Dâmbovița, te pișcă la ochi; pe Sena, e parfum suav de lăcrămioare, abia aștepți să vină jandarmul cu canistra, să ți-l șpreieze oleacă, între sprâncene... “Prietenii” știu de ce.
