Volumul “Regăsiri”, semnat de poetul Ioan Mașca și de pictorul Laurențiu Ivan Condrache și publicat de curând la Editura Constantin Romanu-Vivu, ne propune o dublă și fascinantă călătorie în lumea sufletului (...).
Autorii ne avertizează (...) că demersurile lor sunt independente, iar afinitatea care conferă rotund volumului, vine din asemănarea resorturilor interioare, dar și din abordarea acelorași borne și referințe socio-culturale. În același timp, autorii se întreabă din capul locului, dacă pictura e asemeni poeziei sau invers, referindu-se direct la Arta poetică a lui Horațiu (...).
Ioan Mașca penetrează perimetrul semiotic cu o lance poetică ascuțită de motorul corespondențelor emoționale traduse într-o limbă bogată în metafore și referințe interculturale care au forța de a destabiliza locurile comune. “Albii secate își arată solzii” atunci când e vreme de arșiță, cireșul și livada capătă trăsături de axis mundi în peisajul melancoliei inocente (dar legendare) a Cucerdei natale, străpuns către final de un Villon neașteptat (“dar unde sunt cireșele de altădată?”), iar întrebarea solstițiului ne dezvăluie ermetic taina: “Nu pentru ochi miracolele se-ndeamnă”
De partea cealaltă, pictorul Laurențiu Ivan Condrache ține isonul printr-o decriptare deseori gestuală și figurativă a unei realități subiective interceptate de elemente religioase (No. #92) sau de referințe eliberatoare vizual, invocând discret sau direct, ba culorile unui elixir austral (Dance with life) sau ale rigidității septentrionale pogorâte peste Don Quijote (No. #19), dar și prin dialoguri la distanță, cu reperele propriei evoluții artistice (To gossip with Dali).
Artistul experimentează destruc-turarea propriei individualități și a realității în care se mișcă, pentru a le reinventa cu o acuratețe subiectivă generată de dramatismul confluențelor stilistice, sub semnul unei abordări specifice postmodernismului, descătușând astfel un întreg șantier creator (...).
Oglinda
Din copilărie până în adâncul sufletului meu,
Te-am căutat, cuvântule de argint, cuvântule de cristal,
Cuvântule halucinant, cuvântule magic,
ce ne arăți cum suntem, cine suntem.
misterioși și adevărați, curați și perfizi,
multiplicați, deformați, idealizați.
Cuvântule - oglindă, sfâșietoarea mea iluzie
și crudul meu adevăr:
consoanele ramă și abisul muzical al vocalelor.
Ioan Mașca
