,,Românii au pur și simplu nevoie de un inamic, (iar) acesta suntem noi'' (prim-ministrul J.Antall, ,,Der Spiegel'', 21 mai 1990)
Acest demnitar, de profesie istoric, a fost cel dintâi prim-ministru al Ungariei, ales prin exercițiu democratic, după căderea comunismului în 1989. Guvernul naționalist de dreapta, condus de el, a transpus în practică o strategie neorevizionistă, îndeobște doctrina panmaghiară, bazată pe acțiuni defăimătoare, având ca scop izolarea României și propagarea tezei că maghiarii din Transilvania aparțin, spiritual și politic, de Ungaria! În consecință, nici n-a ajuns bine prim-ministru și, ostentativ, a declarat: ,,Doresc să fiu primul-ministru al celor 15 milioane de unguri din lume'' (incluzând - deci - și Transilvania)! Cum România nu a reacționat, ci doar Slovacia, din statele vizate indirect de declarația de mai sus, puterea de la Praga l-a ,,sancționat'', în august 1990, când prim-ministrul M.Slovenska îl ,,punea la punct'' înștiințându-l că, de fapt, cetățenii maghiari ai Slovaciei își au propriul lor prim-ministru. Văzând însă slăbiciunea Bucureștiului, prim-ministrul Antall a adoptat, fără să stea prea mult pe gânduri, o diplomație obraznică și, înființând un Oficiu al Maghiarilor de peste granițe, l-a pus ca șef pe un maghiar din Transilvania, E.Géza, care - militând pentru realipirea Transilvaniei la Ungaria - nu a avut nicio reținere în a ne spune că „niciun stat nu are voie să considere responsabilitatea țării-mamă ungare pentru minoritățile sale, ca un amestec în treburile interne. Conflictele încep atunci când un stat consideră aceasta un amestec" (astfel, Budapesta efectiv ne dicta ce anume este un amestec în treburile noastre interne!)…
Ca urmare, Guvernul Ungariei s-a deconspirat oficial că are gânduri ascunse și neapărat ceva de împărțit cu vecinii, cu România mai ales, ceea ce ne-a dus în situația de a ne confrunta cu atât de nocivul bacil al iredentismului (al separării cu orice preț al maghiarilor de români); agresați deșănțat cu o nemaipomenită „descălecare spirituală", concretizată de introducerea în România a unor manuale de Istorie ,,maghiară'' a Transilvaniei (din care rezultă că Ungaria are ,,dreptul'' asupra Transilvaniei, întrucât noi am fi niște venetici)! Printr-o astfel de ,,spălare a creierelor'', făcută în spiritul preceptelor naționalist-șovine în care sunt îndoctrinați elevii maghiari, face inutilă din start orice încercare de a dialoga, invocând chiar valorile creștine, în conformitate cu cele mai elementare norme euro-atlantice…
