Marele scop al omului în viață, potrivit Sfântului Dimitrie al Rostovului, este să se străduiască întotdeauna, în tot felul, ca să fie unit cu Dumnezeu, Creatorul și Binefăcătorul nostru, Binele nostru suprem, prin Care și pentru Care am fost creați. Aceasta, fiindcă centrul și scopul final al sufletului, pe care Dumnezeu l-a creat, trebuie să fie însuși Dumnezeu singur și nu altceva - Dumnezeu de la care sufletul a primit viața sa și natura sa și pentru care el trebuie să trăiască veșnic. Însuși Domnul zice: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6,33). Dacă noi avem drept scop primar de a-L iubi întotdeauna pe Dumnezeu, de a-L asculta și a-L sluji pe El, atunci vom descoperi acest scop și multe alte probleme de-ale noastre se vor rezolva și multe daruri vom primi de la “Părintele Luminilor” (Iacov 1,17).
* * *
Într-un spital, o asistentă medicală era prețuită pentru dragostea și marele ei devotament în îngrijirea bolnavilor. La orice ceas, din zi și din noapte, ar fi fost chemată la paturile celor în suferință, sora alerga cu bucurie, lega rănile, făcea injecții, curăța pe cei infirmi. Într-o zi, o prietenă o găsi într-un salon unde pansa rănile rău mirositoare ale unei bătrâne plină de cangrene pe tot trupul. “Munca asta eu n-aș face-o nici pentru un milion de lei”, spuse prietena când ieși din salon. “Nici eu”, răspunse asistenta medicală. “Dar, din iubire pentru Domnul Iisus Hristos, slujesc cu bucurie, fără nicio plată. Fiindcă în fiecare bolnav văd chipul Mântuitorului meu”. În lumina învățăturii Evangheliei, Domnul nostru nu sălășluiește doar în ceruri sau pe masa Sf. Altare în Taina Sf. Liturghii, ci poate fi descoperit în fiecare om aflat în nevoie.
* * *
MÂNDRIA este prețuirea exagerată a însușirilor și meritelor proprii și atitudinea de superioritate sau dispreț față de ceilalți oameni. Mândria face să pierdem multe daruri și merite, “Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriți le dă dar” (Iacov 4,6). Mândria îl face neroditor pe cel mai osârdnic creștin; ea distruge sănătatea și aduce osândă veșnică, pentru că omul trufaș se aseamănă cu Lucifer care, din mândrie, s-a prăbușit din cer. Cuviosul Ioan ne spune: “Se pogoară fără roade / Mândrul cel nevoitor, / Și ca cedrul se înalță / Cel smerit cugetător”.
Din volumul “HRISTOS SALVAREA NOASTRĂ”
