* Conform celui mai grosolan falsificat recensământ unguresc, de altfel și ultimul pentru Transilvania, din 1910, în cele 23 de județe au fost înregistrați 2.909.260 români și 1.617.231 unguri. Transilvania însuma o suprafață de 20.259.304 jugăre cadastrale, din care proprietatea mare de peste 500 jugăre cadastrale era stăpânită de unguri în proporție de 85%, 8% de germani și numai 6% de români, restul de 1% fiind “alții”. În schimb, mica proprietate era în mâna românilor, în proporție de 70%; ungurii posedând 19%, germanii 6%, alții 5%. Stăpânirea micii proprietăți este unul din cele mai puternice argumente pentru anterioritatea românilor în Transilvania. Din cele 20.259.304 jugăre cadastrale ale Transilvaniei, 11.950.547 se aflau, la 1890, în posesia a 2.556.441 români care locuiau în 2.971 localități; 1.146.990 unguri stăpâneau doar 2.560.040 jugăre cadastrale locuind în 616 localități; 367.839 secui locuind în 417 localități stăpâneau 2.180.167 jugăre cadastrale; 713.730 germani locuind în 350 localități stăpâneau 1.918.182 jugăre cadastrale; 263.137 de sârbi stabiliți în 105 localități stăpâneau 1.031.922 jugăre cadastrale; 124.622 ruteni din 98 localități aveau 453.351 jugăre cadastrale; iar 156.095 de alte naționalități risipiți în 40 de localități aveau câte 1 jugăr cadastral, adică 156.095 jugăre cadastrale.
Românii erau proprietari tabulari doar pe 59% din propriul pământ strămoșesc.
* Autoritățile au făcut imposibilul ca așezările românești să rămână în afara circuitului economic, al rețelei de șosele și căi ferate, încercând să bareze accesul sătenilor noștri la credite și aruncând asupra lor povara tuturor impozitelor statului.
Din MEMORANDUM: ...Guvernul dispune, prin slujbașii săi, ca folosirea pădurilor și pășunilor erariale să nu i se mai dea nici pe bani poporului român, ci să fie vândută altora. Astfel, mai ales în munții Transilvaniei, unde poporul de veacuri s-a susținut din prăsirea de vite și negoțul cu lemne, Românii abia se mai pot hrăni...
* Friedrich Lachman, agent de informații, raporta în urma documentării în Transilvania, septembrie 1881:
...Țăranul lucrează numai pentru a plăti mereu. Dacă a terminat cu impozitul, vine la rând o instalație de spital, sau, sub un nume oarecare, taxa judecătorului scăunal, dijma bisericii, construcția de șosea, executorii impozitului etc., pentru a începe de la capăt la prilejul potrivit. La o anchetă severă, care s-ar face cu toată seriozitatea, s-ar constata sute de cazuri în care țăranii și-au plătit impozitele de 3-4 ori. Chitanțele nu se dau totdeauna și când apoi și-a încordat ultimele sale forțe pentru a răspunde obligației pe care a plătit-o poate de 2-3 ori și pentru a-și salva mijloacele de câștigare a pâinii de toate zilele, judele sătesc îi absoarbe și restul pentru dobânda unui capital pe care țăranul nu l-a primit poate niciodată în mână.
* Scriitorul Kosztenszki Geza: ...Să lăsăm la o parte minciuna convențională conform căreia noi pretindem că nu vrem să ucidem naționalitățile nemaghiare. Da! Noi vrem să le suprimăm, și trebuie să le suprimăm!
(Va urma)
