HUNGARISMUL, astăzi afirm lipsa de imaginație și de originalitate a politicii maghiare față de români și România. Obositorul ei schematism și șablonism începând cu organizațiile subversiv-teroriste și neterminând cu minciuna istorică, falsificarea de documente, diversiunea și întreaga gamă a mijloacelor războiului psihologic. Nici măcar politicile de maghiarizare forțată nu sunt originale. Originale sunt doar metodele de bestialitate hunică care au pus în practică acele politici șterpelite de la idolul și protectorul istoric a hungarismului: germanismul.
* De fapt, Ungaria anilor 1867-1918 maimuțărește slugarnic și lamentabil politica Prusiei față de polonezi. Iată câteva spicuiri din documentul german, document programatic, plagiat de politica hungaristă, avându-l ca autor pe Hans Delbruck, intitulat DIE POLENFRAGE. Citez: (...) Ideile după care germanii, care posedă un dezvoltat sentiment național, se orientează astăzi în chestiunea poloneză, s-ar putea formula cam în felul următor: polonezii sunt cetățeni pe care nu ne putem bizui niciodată. Ei râvnesc să refacă un mare imperiu polon și trebuie s-o facă dacă vor să rămână credincioși naționalității lor. Ei sunt prusieni cu termen.
Noi trebuie să căutăm să micșorăm pericolul care reiese pentru Germania din acest fapt, combătând polonismul în orice chip. Limba germană și germanismul trebuie să fie promovate în provinciile polone prin școli germane, prin limbă oficială germană, precum și prin funcționari germani... Recruții polonezi trebuie să fie însumați în regimente germane... Toate aspirațiile poloneze trebuie să fie aspru reprimate de guvern... O colonizare sistematică... trebuie să ducă coloniștii germani, și anume țărani, în ținuturile poloneze.
Rezultatele germanizării forțate în Posen și Prusia Occidentală, ca și ale maghiarizării forțate în Banat, Crișana și Transilvania, sunt invers proporționale cu investițiile și eforturile stăpânitorilor vremelnici. Profesorul german Brockh, analizând raportul dintre germani și polonezi în provinciile mai sus amintite între anii 1881-1890, publică în PREUSSISCHE JAHRBUCHER - septembrie 1899, rezultatul studiilor sale: în districtul Bromberg, polonezii au crescut cu 4,5% față de germani, iar în districtul Posen, cu 7%.
* Balogh Pál, unul din cei mai mari etnografi unguri, în legătură cu rezultatele maghiarizării forțate: ...Maghiarii au câștigat 261 de comune și au pierdut 456, prin urmare, au înregistrat o pierdere de 195 de comune; cele mai mute le-au cucerit de la slovaci, cele mai multe le-au pierdut printre șvabii din Baranya și românii din Transilvania... Cu un câștig încheie bilanțul în primul rând românii, după ei slovacii, apoi gernianii.
* Coloniile ungurești masive din Banat, create cu cheltuieli zdrobitoare pentru stat, au sucombat lamentabil.
Parte din coloniști s-au românizat, parte s-au împrăștiat, întorcându-se la locurile de baștină. Gazeta EGYETERTES a kossuthiștilor din iunie 1904: ...Cei mai mulți dintre coloniștii maghiari n-au restituit statului de 7-12 ani niciun ban, nici din capital și nici măcar din dobândă. Cei mai mulți dintre coloniștii care au fost aduși în mijlocul naționalităților părăsesc coloniile, căci nu pot rezista.
* Gustav Beksits în BUDAPESTI HIRLAP, din 12 mai 1904: ...Este un pericol, și încă unul îngrijorător, faptul că românimea se întinde și câștigă teren nu numai în comitatele Bistrița-Năsăud, Făgăraș, Turda-Arieș, ci ei dau un asalt încununat cu succes și comitatului Trei Scaune, una din cele mai puternice fortărețe maghiaro-secuiești...
Sentința definitivă în procesul hungarismului de maghiarizare forțată a dat-o istoria.
(Va urma)
