La adunarea generală din acel an, de la Hațeg, D.P. Barcianu, membru în comitet, propune în acest scop votarea din bugetul pe 1864/65 a unui stipendiu de 300 fl. Propunerea este susținută de N. Popea, S. Balint și I. Hodoș, fără a fi acceptată însă. Se vădea că opinia generală era încă favorabilă sprijinirii științelor umaniste. De aceea, G. Bariț a pregătit pentru adunarea generală din anul următor o elocventă pledoarie asupra necesității promovării între români a “științelor tehnice”. “Dizertația”, rostită în fața publicului numeros venit la Abrud din toate colțurile Transilvaniei, căreia apoi i s-a asigurat o largă publicitate în presă și în analele “Astrei”, a avut consecințe importante pentru orientarea viitoare a Asociațiunii în sensul îndrumării tinerilor spre facultățile tehnice, școlile reale, comerciale și de meserii. Când în Europa se înfruntă științele umaniste cu cele exacte, gimnaziul cu școala reală, teologia cu politehnica nu este permis - spunea Bari' - ca românii să le neglijeze ca până aici. Viitorul științelor tehnice sau exacte este “mult mai mărețiu și mai strălucit decât l-au avut ele vreodată în lume”. Este chiar un pericol pentru poporul român - sesiza oratorul, ca bogățiile subsolului, pădurile, râurile și munții strămoșești să cadă în mâinile capitaliștilor străini. Concluziile discursului, Bariț le formulează sub formă de propuneri ce trebuiesc studiate de comitet și adunarea generală. Pentru a le da viață, “Asociațiunea” trebuie să acționeze pe două fronturi, credea cu justețe Bariț; (1) “o parte a tinerimii trebuie trimisă la învățarea științelor tehnice: adunarea generală să hotărească ca “Astra” să sprijine și științele tehnice pe cale morală, dar și cu stipendii”; (2) conducerea Asociației să intervină pe lângă senatele școlare bisericești pentru ca în școlile române secundare să se trateze mai cu grijă “șciințele matematice și fizice”, științele naturale, chimia, “iar acolo unde nu sunt, să se introducă de urgență”. Chestiunea a fost apoi obiectul unor vii discuții în adunare cu ocazia stabilirii bugetului. El se constituia din donații particulare, colecte, pentru că statul nu dădea nimic pentru scopurile culturale ale Astrei. Față de propunerile comisiei de a se acorda o sumă mai mare gimnaziștilor și juriștilor, pe anul școlar 1865/66, un grup de membri (dr. I. Bob, A. Sever, I. F. Negruțiu, I. Măcelaru, G. Bariț) pretinde “să se restrângă stipendiile preliminate pentru juriști și să se facă stipendii pentru doritorii de a frecventa școala reală”. Deși majoritatea fondurilor vor fi destinate și în continuare pentru gimnaziști și juriști, adunarea de la Abrud votă înființarea unui stipendiu acordat anual pentru școala reală, transformat ulterior în comitet pentru politehnica din Viena.
În deceniile următoare, curentul favorabil învățământului practic, tehnic și de meserii se va accentua. Vor milita în presă sau vor rosti discursuri în despărțăminte, chiar la adunările generale, se vor formula noi proiecte și propuneri. Concomitent, o orientare similară se resimte și în activitatea asociației naționale arădane. Și, desigur că, mișcarea nu s-a desfășurat numai în cadrele “Astrei”. Intelectuali de frunte au militat și în afara ei pentru aceleași deziderate. Așa cum afirma profesorul blăjean Ștefan Pop (1845-1890), introducerea învățământului profesional și tehnic se impunea în ochii celor mai lucizi fruntași români ca un imperativ al epocii moderne. Odată cu el, aceștia nu conteneau să strige: “Să încetăm odată cu școlile confesionale și în locul acestora să înființăm școli profesionale!”, pentru că astfel de școli agricole și de meserii, nota același Ștefan Pop în periodicul “Economul”, acum chiar așa de necesare sunt ca și pâinea de toate zilele”. Dar “Astra” a patronat și dirijat majoritatea acestor inițiative. Mai mult, comitetul său a făcut demersuri la guberniu, pe lângă ordinariatele mitropolitane ca acestea “să înființeze în diferite ținuturi ale patriei școale industriale”, pe la școlile din sate și comune să se predea “pomăritul”, viticultura, cunoștințe agrotehnice și cunoștințe de industrie casnică. Unii membri cer în adunări generale ca stipendiile să fie acordate “doar la acei elevi care se vor pregăti pentru înaintarea literaturii sau pentru imediata propagare a culturei și industriilor la poporul român”.
(Va urma)
Teodor Pavel
