SPAȚIUL, PREOTUL ȘI... CREDINȚA

* Credința este o schimbare de condiție umană, prin alianța iubirii active cu Dumnezeu. Nimic nu ne dă fermitate și dârzenie în luptă, ca adevărul că acționăm pentru Dumnezeu și că El este cu noi. Având convingerea că stăm de partea lui Dumnezeu, nimic nu ne poate abate de la calea slujbei pentru El. Sf. Apostol Pavel putea să spună: “Toate le pot întru Hristos, Cel Care mă întărește” (Filipeni 4,13). Cel mai slab credincios poate totul prin Hristos. Se spune despre o sfântă că, la un moment dat, s-a gândit să construiască o biserică, dar nu avea decât 2 bani. Episcopul i-a spus: “Bine, bine, te gândești să faci o asemenea construcție, dar cu ce ai s-o faci? Gândește-te dacă ești în stare s-o faci cu acești 2 bănuți! Îndrăznești să începi o asemenea lucrare?” Ea a răspuns: “Așa este dacă lucrurile rămân numai pe seama mea. Dar dacă mă întovărășesc cu Dumnezeu, atunci totul este posibil”. Dacă avem credință în Tatăl Atotțiitorul și în purtarea Sa de grijă, vom primi întotdeauna putere de la El, spre a învinge suferința sau lipsa. Părintele ceresc poate să înmulțească ceea ce ni se pare puțin și poate să prefacă în bine ceea ce ni se pare supărător.

***

* Preotul, ca slujitor al Domnului, trebuie să se distingă radical de restul oamenilor prin trăirea creștinească, prin caracterul său generos și prin conduita sa ireproșabilă. El nu poate fi precum ceilalți oameni, cu inima lor pământească și întunecată de patimi, ci cu inima înflăcărată de duhul dragostei de Dumnezeu și de oameni, cu o inimă curățită, până în străfundurile ei, de toată negura și rugina păcatului. Preotul adevărat nu simte cu inima sa de om, ci cu inima Celui Care l-a trimis la oameni, ca să-i cheme la El și să-i mântuiască în numele Lui. Inima omenească a preotului se confundă și se topește în inima incandescentă și dumnezeiască a Domnului nostru Iisus Hristos, pe care trebuie să-L vestească poporului spre a-l face vigilent în așteptarea veacului Împărăției. Căci după cuvântul Sfântului Grigore Dialogul, “acela care primește preoția primește slujba de crainic, care merge înainte strigând să fie gătită calea Judecătorului Care va veni”.

***

* Astăzi se cheltuiesc miliarde de dolari pentru a explora spațiul cosmic. Totuși, cele mai mari probleme ale noastre vin nu din spațiul cosmic, ci din spațiul lăuntric, din persoana lăuntrică, aflată înăuntrul fiecăruia dintre noi, unde se desfășoară un conflict mai puternic, în mod potențial mai periculos decât amenințarea oricărei arme nucleare. De fapt, cele mai mari bătălii pe care le purtăm se petrec în acest spațiu interior, adică în minte și în inimă. Sf. Apostol Pavel spune: “...nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc... că după omul cel lăuntric, mă bucur de Legea Domnului. Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minții mele și făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele” (Romani 7,15-23).

Din volumul “Hristos, salvarea noastră”

Lasă un comentariu