BIBLIOTECI POPORALE ALE ASTREI (II)

Distribuie pe:

Revista “Transilvania” discută în coloanele ei necesitatea înființării bibliotecilor populare. Apare disertația lui G. Sârbu “Necesitatea și modul de a se înființa biblioteci la sate” , ce fusese dezbătută în cadrul adunării generale a Despărțământului Sibiu, la 6 noiembrie 1882. Autorul arată că alături de școală, biblioteca “trebuie să fie al doilea factor care alături de ea să ajute înaintarea și prosperarea poporului”. Biblioteca avea menirea de a dezvolta elementele câștigate în școală și numai prin folosirea ei se putea ajunge la combaterea superstițiilor, la înțelegerea foloaselor mașinilor agricole, ale industriei, comerțului etc.

Ea ajută, totodată, la înțelegerea anumitor probleme de ordin social-politic “a învăța pe popor a-și folosi drepturile garantate”. În anii următori au continuat să apară articole în presă. Învățătorul Toma Simu publică “Bibliotecile poporale” (1888), reluând ideea înființării de biblioteci pe lângă școli, iar George Popa articolul “Cărțile cele mai bune și bibliotecile poporale” (1890).

Aceste articole s-au înmulțit după 1895-1897, când a început activitatea organizată a Asociațiunii în vederea înființării de biblioteci. Primele acțiuni îndreptate spre crearea de biblioteci încep în centrele despărțămintelor. Primul pas îl face Despărțământul Făgăraș, unde la adunarea generală din 8/20 februarie 1872 se face propunerea de a se înființa o bibliotecă a despărțământului. Regulamentul de funcționare a bibliotecii din Făgăraș, aprobat la 10 mai 1873, de comitetul central al Asociațiunii, este, credem, primul de acest gen. Regulamentul cuprinde următoarele capitole: I Numirea, destinațiunea și mijloacele. II Membrii societății pentru înființarea și susținerea bibliotecii. III Oficialii și administrația bibliotecii. Scopul, dezvoltarea și cultivarea gustului de lectură și, prin aceasta, lățirea cunoștințelor necesare și salutarea în populațiunea română a despărțământului, cum și adunarea și păstrarea de orice documente de însemnătate istorică ce s-ar afla după timpuri în teritoriul acestui despărțământ sau s-ar dona bibliotecii.

Fondurile bibliotecii, ce urmau sa provină din taxele anuale, ofertele în bani și cărți, veniturile serbărilor și cele realizate la prezentarea disertațiunilor erau incluse în bugetul despărțământului.

Regulamentul prevedea și modul de organizare a bibliotecii, întocmirea de cataloage, condițiile și formele de împrumut. Acțiunea de înființare a agenturilor și a bibliotecilor populare a început să cunoască o largă popularitate în întreaga Transilvanie, încât raportul de activitate pe anul 1882-1883 evidenția pentru asemenea preocupări despărțămintele: Sibiu, Brașov, Dej, Sebeș, Abrud, Făgăraș, Blaj.

În anul 1884, în activitatea de creare a bibliotecilor se adaugă Alba Iulia, Șimleu și Reghin. Din anul 1888, odată cu noua arendare a despărțămintelor, apar din ce în ce mai multe știri despre înzestrarea cu biblioteci și activitatea mai multor despărțăminte. Exemplu: Cluj, Șimleu etc. La Reghin, se pun bazele bibliotecii despărțământului ce urma să funcționeze până la primirea aprobării comitetului central, după un regulament provizoriu.

Pe măsura înmulțirii bibliotecilor populare, stabile și ambulante, urmare firească a noii organizări și orientări a Astrei, de apropiere și legături strânse cu masele populare, despre care s-a vorbit mai sus, se impunea odată cu schimbarea statutelor Asociațiunii și apariția regulamentului intern de funcționare a despărțămintelor și redactarea unui regulament general de funcționare a bibliotecilor populare.

De aceea, în anul 1897, Comitetul central al Asociațiunii a început lucrul la elaborarea regulamentului general al bibliotecilor populare, ce va fi încheiat mai târziu.

Problema ce se punea atât despărțămintelor, cât și comitetului Asociațiunii, era cea a fondurilor necesare pentru biblioteci. Se simțea, de asemenea, lipsa regulamentului general de organizare și funcționare a bibliotecilor, în măsură să îndrume și să unifice activitatea tuturor bibliotecarilor.

Regulamentul a apărut în anul 1889 sub denumirea “Regulamentul pentru înființarea și administrarea bibliotecilor populare ale Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român.” (în Transilvania, partea oficială 1899 p. 64; Arhiv. St. Sibiu, fond Astra, Procese verbale, registrul 70, nr. 852, 1899, coala I).

Regulamentul cuprindea 14 puncte, printre care: scopul funcționării bibliotecilor era “răspândirea cunoștințelor folositoare din orice ramură ale activității omenești și dezvoltarea gustului de citit în rândul maselor mari ale poporului român.”

Mijloace de înființare - sumele lăsate la dispoziția despărțămintelor, colecte, contribuțiile membrilor și eventuale donații. Bibliotecile populare erau sub supravegherea și controlul comitetelor cercuale, evidența lor având-o biroul, se prevedea înființarea de biblioteci stabile în comunele mari și de biblioteci ambulante în comunele mai mici.

Procurarea cărților după un plan stabilit de comitetul cercual, ele trebuind să îndeplinească condițiile: stil ușor, popular, cu tematică legată de preocupările locuitorilor din comunele despărțămintelor fără a trece cu vederea nici scrierile beletristice, istorice, etnografice și religioase. Funcția de bibliotecar trebuia să fie ocupată de notarul agenturii sau de un împuternicit al acestuia, având obligația de a raporta comitetului cercual la sfârșitul fiecărui an.

Se impunea, de asemenea, pentru buna funcționare a bibliotecilor, alcătuirea de inventare judicioase (autor, titlul cărții, locul și anul tipăririi, numărul volumelor etc.); fiecare carte poartă sigiliile despărțământului și agenturii comunale, un al doilea exemplar al inventarului era predat comitetului cercual. Se putea împrumuta o singură carte, în schimbul unui ban, și nu pentru mai mult de 14 zile. Neîngrijirea cărților împrumutate era sancționată. Fixarea orarului cădea în atribuțiile agenturilor.

Paralel cu aceasta, s-au făcut eforturi pentru înzestrarea acestora cu cele mai adecvate cărți pentru publicul căruia îi erau destinate. (Transilvania, nr. 20, 15 oct. 1874, pag. 229, nr. 21-1 nov. 1876, pag.238, nr.19-20/1-15 oct. 1889, pag.157.)

Pentru aceasta, s-a hotărât întemeierea unei “Bibliotecii Populare a Asociațiunii”, în care să apară scrieri adresate, în primul rând, locuitorilor din mediul rural. A început să funcționeze din anul 1899, și prima broșură a apărut în 1900.

Anii ce s-au scurs de la înființare, în 1872, a primei biblioteci și până la elaborarea regulamentului bibliotecii, au constituit perioada de încercări și căutări în activitatea desfășurată de Astra în domeniul creării bibliotecilor populare. Aceasta a fost și perioada în care s-au făcut primele începuturi coordonate de răspândire a cărții și cunoștințelor în rândul maselor populare.

(Va urma)

Lasă un comentariu