* Milton G. Lehrer în LES ASSASINATES:... Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instinctele brutale: puști, mitraliere, tunuri și grenade. După ce au fost trase primele salve, soldații au pătruns în case și au asasinat pe oricine găseau în calea lor, incendiind casele.
După încetarea focului, eroii lui Horthy au început vânătoarea de copii. Pe cei prinși i-au aruncat de vii în flăcările care mistuiau gospodăriile. Moment de apocalips. Femeii Ana Negoeanu, 65 de ani, i-au tăiat mâinile. Pe Ana Sălăjan au străpuns-o cu baioneta prin pântecul în care purta un copil, îndeplinind cu sfințenie poruncile lui Dücsö Csaba, teoreticianul holocaustului: ...Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese în cale. Voi aprinde satele noaptea - satele valahe! Voi trage în sabie toată populația, voi otrăvi toate fântânile și voi ucide până și copiii în leagăn. Copilul Ioan Sălăjan, de 2 ani, a scăpat de purificarea prin foc, fiind ucis cu grenada. Din cei 263 de români de toate vârstele, morți și răniți, au fost identificate doar 68 de cadavre. Copiii Aurica Brumar, 5 ani; Victoria Brumar, 9 ani; Gherasim Bârjac, 7 ani; apoi Maria Bârjac, 81 de ani; Grigore Bârjac, 72 ani, învățătorul Lazăr Cozma și soția sa Amelia Cozma, cei crucificați. Lista celor asasinați, citită cu atenție, conduce la stabilirea rețelei de familii pornite de la moși comuni. A legăturilor dintre neamurile principale ale satului. Dă sugestii asupra vieții normale, tradiționale ale unei așezări omenești tihnite, într-un peisaj mirific. Și dintr-o dată urgia. Pe ce motivație sensibililor susținători ai drepturilor omului și fani ai hungarismului?... La plecare, după bătălia care i-a acoperit de glorie nepieritoare, soldățoii criminali i-au legat de un tun pe Gavrilă Andrieș și Ana Dănilă, târându-i până în comuna Hida, județul Cluj, unde i-au împușcat.
Masacrul îi are ca autori morali pe groful ungur Ray Ferenc, pe notarul și preotul reformat din Trăznea. Urmașii, rubedeniile acestora, nu fac oare astăzi propagandă hungaristă? Sau poate sunt bântuiți de coșmaruri care le sfâșie clipele de singurătate și insomniile? Mira-m-aș!
* Noaptea de 13/14 septembrie 1940. Ip - județul Sălaj - pe comunicația principală Margita-Nușpalău-Șimleul Silvanei. Locotenentul Vasváry Zoltan din Regimentul 201 motorizat - Budapesta, condus de localnici, însoțit de trupă, de formațiuni ale organizației teroriste Nemzetörseg declanșează holocaustul precedat de torturi bestiale și violuri. Românilor li se smulg unghiile, li se rup oasele cu ciomegele și paturile armelor, copiii sunt sfârtecați cu baionetele după rețeta Dücsö Csaba. După aceste preliminarii, urmează măcelul. Jefuirea cadavrelor și a caselor. Din biserică se fură 80.000 lei. Victimele, unele horcăind, sunt încărcate în căruțe, aruncate într-o groapă peste care se aruncă var și pământ. Masacrul însumează 157 de români de toate vârstele. Amintesc că printre cei asasinați au fost: văduva Ana Boican și toți cei 4 copii; văduva Ana Sârb și cei 2 copii; Ioan Boican, Floarea Boican și încă 4 membri din familie; soții Vasile și Floarea Buboi asasinați bestial împreună cu cei 7 copii; soții Gheorghe și Floarea Crișan asasinați cu cei 2 copii; Ioan Hălmăjan, soția Maria asasinați cu cei 4 copii; Mihai Butcovan ucis împreună cu 5 copii; Gheorghe și Ana Cosma asasinați cu cei 4 copii. Lista aceasta tragică, care demonstrează, pe lângă sadismul hunic atavic, o politică de stat de exterminare a românilor, lista aceasta care ar trebui să fie a neuitării însumează 157 de români adevărați, morții români ale căror nume, ca și numele celor de la Trăznea, de la Moisei, de la Marca și din toate așezările bântuite de ciuma hungaristă ar trebui să figureze în cărțile de istorie. În cărțile de citire. În bisericile și școlile localităților jertfite. Numai după 4 ani, Armata Română eliberatoare a intrat victorioasă în Ungaria, străbătând-o prin luptă până în inima Budapestei. Era îndreptățită moral să răzbune ororile făcute de armata regală ungurească învinsă și fugărită rușinos cu baioneta la spate. Nu există niciun document care să ateste revanșa. Dimpotrivă. Există zeci de documente ale autorităților civile ungurești prin care se aduc mulțumiri comandamentelor românești pentru ajutorul și protecția acordate populației. De la hrană, la lemne de foc. De la protejarea monumentelor, la acordarea de asistență medicală. Incultul lobby hungarist din Occident, înainte de a vărsa flăcări pe nări, ar trebui să se școlarizeze.
Înainte de a anunța masacrul de la Moisei, notez masacrul din 14 septembrie 1940 săvârșit de trupe în comuna Marca - Sălaj unde au fost asasinați 12 români, între care se aflau un protopop și două femei, cărora li s-au adăugat întru mucenicie, 11 slovaci. În aceeași zi, soldații au ridicat 60 de bărbați din Cosniciul de Sus, pe apa Cerișei, ducându-i la Ip unde i-au supus la torturi cumplite. Pe 16 dintre aceștia, mai slabi de înger și de vârtute, i-au împușcat și îngropat în altă groapă comună. Restul, profitând de bețivăneala trupeților călăi, au scăpat cu fuga. Din comuna Cerișa, aflată la câțiva kilometri de Cosniciul de Sus, tot pe apa Cerișei de la care își trage numele, înaintașii udemeriștilor, folosind călăuze și denunțători, au însoțit trupa care a ridicat 24 de români și 6 evrei pe care i-au dus în pădurea Domnească, i-au torturat și i-au împușcat. Nesătui de sânge au mai fost torturați și asasinați 4 români și o familie slovacă, numărând 4 membri. Se menționează că după români și evrei, rar, câțiva sași, slovacii au suferit aceleași represalii, plătind cu martiriul crearea statului național Cehoslovacia.
(Va urma)
