Iisus Hristos ne spune mereu să-I urmăm Lui: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Destinul nostru în eternitate depinde de felul cum răspundem chemării Sale: “Vino și urmează-Mi!”. Iisus ne cere toată viața noastră, fiecare parte din ființa noastră. Dar El promite, la rândul Său, să ne transforme, să ne facă cu adevărat o făptură nouă întru El, să ne dea mai întâi o viață care este, într-adevăr, bogată și desăvârșită, și apoi viața veșnică și fericită. Desăvârșirea creștină se realizează prin depărtarea de diavol, pricinuitorul căderii noastre (Facere 3, 1) și împotrivitorul lucrărilor dumnezeiești, și prin apropierea de Dumnezeu. Cine se depărtează de diavol este liber să se apropie de Dumnezeu, să intre în comuniune cu El. Diavolul poate fi învins numai de cei ce năzuiesc spre desăvârșirea vieții morale, de cei ce își împlinesc angajamentul făcut la Botez. Desăvârșirea creștină se realizează în timpul vieții. Începe, se dezvoltă și atinge maximul de perfecțiune pe pământ, dar se sfârșește și se desăvârșește în cer. Se cuvine, deci, să folosim eficient vremea vieții, pentru că după moarte urmează imobilitatea sufletului (cf. Ioan 9, 4). Sufletul este judecat după starea în care se găsește în clipa morții. Până nu e prea târziu, să-L urmăm pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, zicând: “Al tău sunt eu, mântuiește-mă, că îndreptările Tale am căutat” (Psalmul 118, 94).
* * *
Într-o lume cumplit învolburată și tot mai mult rănită de violență, războaie, boli incurabile, sărăcie, calamități și dureri, avem nevoie de siguranță spirituală. Aceasta ne-o oferă Hristos căci, așa cum zice înțeleptul Solomon, “Turn puternic este numele Domnului” (Pilde 18, 10). Când ne punem încrederea în El, suntem la adăpost, pentru că Iisus înseamnă “mântuitor”, unul care izbăvește pe semenul său
dintr-un necaz, de la înec, din foc sau din alt pericol de moarte. Stând în strânsă legătură cu Iisus și chemându-L cât mai des, primim în adâncul ființei noastre un sentiment de siguranță, după cum ne făgăduiește: “Orice veți cere de la Tatăl, în numele Meu, El vă va da. Până acum n-ați cerut nimic cu numele; cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16, 23-24). Astronauții poartă cu ei propria lor atmosferă când intră în spațiu extraterestru. Într-o manieră asemănătoare, este posibil pentru creștin să-și creeze în suflet propria sa atmosferă sau propriul climat, folosind constant Numele Dulcelui Iisus. Astfel, chiar dacă trăiește
într-o lume păcătoasă, el, fiind umplut și întărit de har dumnezeiesc, va avea puterea să se împotrivească lumii păcatului care îl înconjoară. Când necazurile ne copleșesc, când prietenii ne părăsesc, când ispitele ne împresoară și ne stăpânește jalea și plânsul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos este gata să ne vină în ajutor. Este suficient să cerem îndurarea Sa, ca orbul Bartimeu, și să-I strigăm din toată inima: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”.
* * *
Dacă am putea deschide inima fiecărui om, ca să citim în ea ca într-o carte, am constata că toți aleargă după fericire. Nu există ființă omenească, tânăr sau bătrân, învățat sau analfabet, bărbat sau femeie, care să nu năzuiască după o stare de prosperitate, de bucurie, de pace. Fericirea este scopul studiului, al ostenelilor muncitorilor și, de multe ori, al riscurilor vieții. De la începutul lumii, oamenii au simțit și simt în sufletele lor o sete nepotolită după satisfacții și împliniri. Fericirea este o aspirație umană profundă și universală. Toți oamenii își doresc să fie fericiți. Chiar dacă nu au credința că fericirea este perfect realizabilă, toți sunt perfect de acord că fericirea este un lucru bun și de dorit. Nimeni nu va spune niciodată: “Nu vreau să fiu fericit”, atâta timp cât știe că fericirea sa nu deranjează cu nimic ordinea morală a lumii și nu este potrivnică ideii de bine. După cum zboară fluturii din floare în floare, așa aleargă oamenii în viață să afle și să guste fericirea, o fericire adevărată, care să țină și să nu se mai sfârșească. Dar, oare, unde se poate găsi fericirea? “Fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc pe El” (Luca, 11, 28).
Din volumul “Hristos, salvarea noastră”
