Documentul papal realizează legătura dintre dezvoltarea de ansamblu a societății și inevitabilitatea apariției unor crize, tocmai din cauza modului uneori defectuos de înțelegere a impactului tehnologiei asupra echilibrului social și al moralității. Astfel, se arată că dimensiunile sociale ale schimbărilor globale includ efectele inovațiilor tehnologice asupra ocupării forței de muncă, excluziunea socială, o distribuție inechitabilă a consumului de energie și de alte servicii, diferențierea socială inechitabilă, violență și noi forme de agresiune socială, traficul de droguri, precum și pierderea identității culturale. Acestea sunt semne care arată că dezvoltarea din ultimele două secole nu a condus întotdeauna la o creștere uniformă și o îmbunătățire a calității vieții. Unele dintre aceste semne indică, de asemenea, un simptom al declinului social real, o degradare a raporturilor de integrare și coeziune socială. Concluzia este că mediul uman și mediul natural se deteriorează împreună; că nu se poate combate în mod adecvat degradarea mediului natural dacă nu se vor trata împreună cauzele legate de degradarea umană și socială. O altă concluzie este aceea că deteriorarea mediului înconjurător și a societății afectează persoanele cele mai vulnerabile de pe planetă. Atât experiența de zi cu zi, cât și cercetările științifice arată că cele mai grave efecte ale tuturor atacurilor asupra mediului sunt suportate de către cei mai săraci locuitori ai planetei. Tocmai de aceea, subliniază encyclicul papal, “trebuie să ne dăm seama că o abordare ecologică adevărată devine întotdeauna o abordare socială; ea trebuie să integreze problemele de justiție în dezbaterile asupra mediului, astfel încât să se audă atât strigătul pământului, cât și strigătul săracilor”.
Importanța pe care o are poziția Vaticanului în abordarea problemei raportului dintre om și mediul natural este relevată și prin schimbarea de atitudine față de principalul curent de opinie care și-a pus decisiv amprenta pe modul în care a fost tratată această problemă la toate Conferințele mondiale ale mediului, de la Rio până la Copenhaga și chiar la cea de la Paris, care ar fi putut lua mai mult în calcul ideile din Encyclical letter. Poziția Vaticanului este evident potrivnică soluției promovate politic și diplomatic la conferințele mai sus citate, aceea a unui efort de remediere a daunelor mediului și încălzirii globale prin soluții tehnice și financiare.
(Va urma)
