COLȚUL PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ - ION HOREA (1929-2019)

Distribuie pe:

Umbra plopilor

 

Și vom călători odată,

Pe unde n-am mai fost nicicând,

Cu umbra plopilor, ciudată,

Alunecând, alunecând...

 

Și va rămâne-n urma noastră

Doar tremurarea unui gând,

Cu umbra plopilor, albastră,

Alunecând, alunecând...

 

De va mai fi o amintire,

Și ea va trece, vrând-nevrând,

Cu umbra plopilor, subțire,

Alunecând, alunecând...

 

Dă-mi gura ta, și mă sărută,

Și stele vor cădea pe rând,

Cu umbra plopilor, tăcută,

Alunecând, alunecând...

 

Și-ai să auzi, înfiorată,

Cum trece-al lumii foșnet blând,

Cu umbra plopilor, culcată,

Alunecând, alunecând...

Ion Horea, unul dintre cei mai importanți poeți români postbelici, s-a născut la Petea, în județul Mureș, într-o familie de țărani. Și-a petrecut copilăria în satul Vaidei, a cărui nostalgie o va purta mereu în suflet și o va transpune, cu sensibilitate, în lirica sa. A studiat la Liceul “Al. Papiu-Ilarian” din Târgu-Mureș, apoi, în anii Dictatului de la Viena și ai războiului, la Aiud și Turda. A urmat Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din București, întrerupându-și studiile din cauza “dosarului” (părinții i-au fost declarați “chiaburi”). În 1951a intrat la Școala de Literatură “M. Eminescu”. A fost redactor la “Viața Românească” (1952-1964), secretar al Uniunii Scriitorilor (1964-1968) și apoi redactor șef-adjunct la “România literară”, până în 1990.

După debutul editorial, cu Poezii (1956), s-a impus cu volume precum Coloană în amiază (1961), Umbra plopilor (1965), Calendar (1969), Încă nu (1972), Măslinul lui Platon (1977), Un cântec de dragoste pentru Transilvania (1983), Podul de vamă (1986), Cumpene (1991), Cartea sonetelor (2001), Până-ntr-o zi (2017), recompensate, de mai multe ori, cu Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Asociației Scriitorilor din București. Criticii literari remarcă lirismul “elegiac, însă mereu echilibrat” al poetului, contând în primul rând “acea supunere la Lege, la un ritm natural al existenței”, dar și “readucerea încrederii în stilul artist, într-o vreme în care lirica este invadată de prozaism”.

S-a stins din viață în dimineața zilei de 5 aprilie.

Prin dispariția lui Ion Horea, întreaga noastră lume literară suferă o grea pierdere, se arată în comunicatul dat publicității de Uniunea Scriitorilor din România.

Lasă un comentariu