Réussir a régner sur la Roumanie, c'est réussir a régner sur soi. La Roumanie a une double culture: occidentale et orientale. La sensibilité de L'Est et la sensibilité de l'Ouest cohabitent dans l'âme de chaque Roumain. Tout Roi, Président, Premier Ministre, Gouvernement, doit auparavant avoir vaincu ses propres démons, avoir appris ce que la vie a enseigner avant de guider la Roumanie.
La Roumanie, sublime Nation, offre tout a celui ou celle en qui elle croit, mais ne pardonne rien. La passion des latins s'associe a la puissance slave pour créer une Nation qui n'existe pas ailleurs. La Roumanie possede ses mysteres depuis des siecles, des mysteres qui la rendent unique, éternelle, impénétrable.
En 1866, celui qui allait devenir le Roi Carol I-er de Roumanie voyait en cette Nation, ou se magnifie le Danube, un défi personnel et Monarchique. Alexandre Jean Cuza venait d'etre destitué. Les Hohenzollern Sigmaringen régnaient déja le ou le fleuve prend vie, a Sigmaringen. Ils recevaient la possibilité de régner sur la nation ou le fleuve devient mer. Les roumains accepterent ce Roi étranger sur leur sol en échange de sa protection face aux Ottomans.
Le Roi Carol I-er de Roumanie n'oubliera jamais que cette Nation confiante et exigeante ne se gouverne pas comme les autres. En l'âme roumaine feu et glace s'entremelent et s'équilibrent telle funambule sur son fil. La seule possibilité pour guider la Roumanie c'est de gagner son respect en prouvant qui l'on est, en devenant un héros. Jamais un roumain ne se laissera diriger par un homme trop faible ou trop fort. Un roumain acceptera de suivre un sage.
Le Danube traverse l'Europe telle une âme traverse une vie. Réussir ce voyage, c'est réussir sa quete. La somme de ces réussites conduit une Nation a sa gloire. Tel doit etre le Destin de la Roumanie.
Prince Jean-François Caracci, Prince reconnu par l'Eglise
*
Această națiune unde fluviul devine mare
A reuși să domnești în România înseamnă a avea forța de a-ți domina propria ființă. România are o dublă cultură: occidentală și orientală. Sensibilitatea Răsăritului și cea a Vestului coexistă în sufletul fiecărui român. Oricare rege, președinte, premier și guvern trebuie mai întâi să-și învingă propriii demoni, să învețe esențialul din viață, înainte de a conduce România.
România, Națiune sublimă, oferă totul aceluia sau aceleia în care are încredere, dar nu iartă nimic. Pasiunea latină se împletește cu forța slavă pentru a creea o Națiune cum nu poți întâlni altundeva. România are tainele ei de secole, mistere ce-i conferă unicitate, veșnicie și forță de nepătruns.
În 1866, cel care avea să devină Regele Carol I al României vedea în această națiune, așezată în spațiul unde se amplifică Dunărea, un destin personal și monarhic. Alexandru Ioan Cuza fusese detronat. Familia Hohenzollern Sigmaringen domnea deja acolo unde fluviul se naște, la Sigmaringen. Ei dobândeau acum posibilitatea de a domni asupra acestei națiuni unde fluviul devine Marea Neagră. Românii aveau să accepte acest rege străin pe pământul lor, pentru a-i proteja în fața Imperiului Otoman.
Regele Carol I al României nu va uita niciodată că această națiune încrezătoare și exigentă nu se guvernează ca altele. În sufletul românesc focul și gheața se amestecă și se echilibrează ca fusul cu firul său de lână. Singura posibilitate de a guverna România este să-i câștigi respectul, demonstrând cine ești și devenind un erou. Un român nu se va lăsa niciodată condus de un om prea slab, sau prea dur. El va accepta doar un înțelept.
Dunărea traversează Europa precum un suflet traversează o viață. A reuși să parcurgi acest drum înseamnă a-ți împlini soarta. Suma acestor reușite conduce o națiune către glorie. Acesta trebuie să fie destinul României.
