Miercuri, 8 mai, la Casa Iancului, col. (r) dr. Mircea Dogaru și-a lansat cartea ÎNTRE ALBA-IULIA ȘI TRIANON, UNGARIA TUTUROR CAUZELOR ȘI RĂZBOAIELE DE SUCCESIUNE (1918 - 1920).
Prezentarea autorului, a operei și a personalității sale ca istoric a fost făcută de Ioan Berța, președintele Societății Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu" filiala Mureș, subsemnatului revenindu-i onoarea de a prezenta volumul.
Autorul ne oferă o lucrare pe înțelesul tuturor, bine documentată, ușor de asimilat, deși concentrată ca paginație și date, care, cu argumentul de netăgăduit al documentului, al faptului cunoscut și consemnat inclusiv de surse străine, imparțiale, să spună răspicat ,,adevărul cel adevărat" într-o problemă atât de ,,frământată" în acest spațiu în care suntem trăitori, de milenii.
În prima parte a volumului, ni se prezintă un documentar istoric al modului în care neamul nostru a trebuit să treacă peste tot și toate, cu sacrificii imense, pentru a-și menține ființa națională, în lupta pentru emancipare, pentru ideea de unire, pentru cea de nație, având drept sprijin credința, limba, exemplul înaintașilor și speranța că, odată, va suna și pentru el ceasul libertății și al Marii Uniri.
În continuare, autorul trece în revistă, bazându-se pe tăria documentelor, evoluția statului ungar, etnogeneza sa, de la stadiul de trib, venit din Asia Centrală, până la cel de astăzi - un amestec încâlcit de etnii, triburi, seminții diverse, mereu în războaie cu vecinii, pentru teritorii și bogății.
Lămuritoare și suficiente sunt și datele referitoare la ,,istoria secuilor", extrem de relevante, pentru că, pe mistificare, pe o propagandă agresivă împotriva evidențelor, se poate ,,construi" și astăzi, o ,,problemă" foarte profitabilă pentru maghiarime, bună de pus în fața Europei, paravan pentru a ascunde adevăratele ei intenții.
Capitolele ce urmează sunt edificatoare pentru a putea înțelege spiritul vremii, cum s-au născut, și din ce interese, Marile Puteri ce vor măcina, în cele două mari conflagrații, Europa și nu numai, cum s-au construit alianțele militare în jurul celor mari și puternici mereu (Germania, Franța, Anglia, Rusia, Austro-Ungaria), cum cei mici, printre care noi (și alții ca noi), am fost mereu amăgiți cu promisiuni deșarte pentru a fi de partea cuiva, atunci când interesele altora o impuneau.
Autorul evocă, apoi, marele act de voință națională de la 1 Decembrie 1918, cu a sa extrem de importantă ,,Declarație de Unire cu Țara", de la Alba-Iulia, examinând cu atenție și minuțiozitate caracterul și „importanța juridică" a documentului, el fiind conform cu toate ,,normele de drept internațional", dar pe care astăzi, Ungaria îl răstălmăcește în folos propriu, la fel cum face și cu Tratatul de la Trianon și hotărârile Păcii de la Paris din 1920.
Bătălia frontierelor este un alt capitol remarcabil. România nu a revenit în granițele sale firești după Trianon, teritoriul primit de ea nu a fost o pomană, nu ni s-a făcut cuvenita și minima dreptate, așa că nu am avut de ce să ne bucurăm atunci. Ungurii însă, nici așa nu s-au declarat mulțumiți, ba, din contră, atunci ca și acum, la 100 de ani de la eveniment, vor revizuirea Tratatului și, regretabil, au destui susținători prin Europa noastră modernă, care întrețin această cerere, considerând că Trianonul a făcut atunci ,,o construcție artificială numită România". Și, mare atenție, soluția ar fi, după ei, ,,disoluția" României în tot felul de țări, scaune, regiuni, integrate mai apoi în alte țări europene care să ne civilizeze și să ne facă a fi compatibili cu cerințele Uniunii Europene de azi.
Tot atunci (1920), în Parlamentul ungar, România a fost declarată, ,,actualmente și în viitorul apropiat, principalul nostru dușman", împotriva ei fiind elaborat Planul Horthy de agresiune la pace, aflat și acum în desfășurare, și care cuprinde: încercuirea diplomatică a României, instruirea ideologică a populației din Ungaria și a „maghiarimii" din România, creșterea economică a Ungariei și sabotarea economică a României, creșterea prestigiului Ungariei în exterior, concomitant cu scăderea propagandistică al celui al României, intensificarea activităților organizațiilor iredentiste ale minorităților ,,maghiare”, ungurii, secuii etc.
Concluzia cărții și comentariul făcut de autor pe marginea ei conturează situația absolut îngrijorătoare în care ne aflăm: țara noastră este din nou la o răscruce a istoriei, amenințată - din cauza incompetenței și a lipsei de patriotism a celor care o conduc - cu disoluția; cele două mari puteri, americanii și rușii, conduc lumea coordonându-și activitățile pentru împărțirea zonelor de influență; România și-a pierdut independența de decizie, fiind, în prezent, un poligon de încercare și experimentare a unor noi soluții politice, sociale și economice.
Ni se propune, așadar, o lucrare bine structurată, bine „dozată” cu date istorice lămuritoare și convingătoare, atât pentru specialist, cât și pentru simplul cititor, dornic să cunoască istoria neamului său.
În deschiderea activității, dl. col.(r) dr. Mircea Dogaru și dna. col. jr. Caloian Monica au avut, cu cei prezenți și interesați în domeniu, un util schimb de idei lămuritoare privind pensile personalului militar.
