Din acest mecanism asociativ al cuvântului cu personajul desemnat, și cu simbolul utilizat, rezultă o altă tehnică prin care se realizează manipularea vocabularului, cea a substantivării adjectivelor. Este o tehnică cu un pronunțat caracter lingvistic, care constă în transformarea unor adjective - trăsături, de regulă negative, a unor personalități - lideri politici în substantive, denumite substantive adjectivale. Evidențiez în acest sens unele adjective care pot fi transformate în substantiv, precum ar fi adjectivul corupt, care prin această tehnică se transformă în substantivul prin care este desemnat fenomenul corupției, sau adjectivul incompetent, care devine incompetență, a trădătorilor, devenit trădarea, sau și mai interesant, adjectivul bogat, care printr-o asemenea asociere și transformare lingvistică, devine hoț, asociind bogăția cu mijlocul realizării, adică cu hoția - furtul, care alături de corupție, au devenit un laitmotiv în vocabular manipulativ.
O asemenea metamorfozare lingvistică presupune acceptarea unei identități false sub raportul semanticii cuvintelor utilizate, care se poate realiza și prin intermediul comunicării paraverbale, prin tonul și accentul pus asupra unor cuvinte cheie și agresive, uneori grobiene - suburbane, și/sau prin topica propozițiilor (ordinea cuvintelor și sintagmelor ce alcătuiesc aceste structuri lingvistice) în scopul transmiterii și descifrării mesajelor prin care se urmărește manipularea și efectele acestei activități. De fapt, prin această campanie electorală agresivă nu se urmărește decât discreditarea adversarului, fără să se facă cu propuneri sau să vină cu soluții în vederea remedierii actualei stări economice incriminate, soluția fiind pușcăria celor vinovați, de parcă singura satisfacție a poporului ar consta doar în sancțiunea acestora, nu în remedierea stării de fapt și a recuperării prejudiciilor prin actele de corupție și spoliere a țării. Să ne aducem aminte de retorica interogativă utilizată de actualul președinte al PNL, în alegerea actualului președinte, când o personalitate lipsită de notorietate politică, prin sloganul electoral folosit, avea să stârnească speranță și în rândul celor care se îndoiau de el prin propaganda negativă cu privire la trecutul său, asociat cu dosarele care ieșeau la iveală (în conivență cu procurorii care i-au administrat dosarele, răsplătiți prin demnități nedemne de unii dintre aceștia, caz concret fiind fostul torționar ajuns procuror general), ieșind învingător în competiția sa cu un lider politic care, în acel timp, era cu mult mai bine conturat și evidențiat decât el, care nu dispunea de niciun atu, în afară de efectul manipulativ pe care s-a scontat, depășind predicția celor mai versați analiști politici. Mulți incriminează diaspora pentru răsturnarea de situație din ultimele alegeri prezidențiale, pe fondul frustrărilor induse din cauza proastei organizări, ceea ce este parțial adevărat. La acest eșec din partea PSD-ului au contribuit, în primul rând, tehnicile de manipulare utilizate din partea adversarilor politici, cu impact imprevizibil, acestea fiind coroborate cu unele elemente ce țin de structura psihologică și psihanalitică a celor care l-au ales pe actualul președinte, care împreună au condus la acea schimbare radicală în plan atitudinal și comportamental, schimbând radical scorul electoral.
Atunci, și în asemenea împrejurări, s-a petrecut un fenomen greu de anticipat, și anume s-a realizat transferul frustrărilor din partea celor din diaspora către cei din țară - de regulă către cei mai apropiați, având loc un proces de amalgamare - îngemănare psihică a atitudinilor și trăirilor, care pe fondul asimilării - metabolizării lor, devin comune, putând conduce la asemenea decizii omogene, astfel că egoul individual a devenit unul colectiv (fiind depășită bariera ce delimitează individul de grup - comunitate), iar responsabilitatea individuală, s-a convertit în responsabilitate colectivă, astfel că toate riscurile au fost asumate în comun, din persoană individuală, devenind personalitate colectivă. Un asemenea mecanism se produce exclusiv prin intermediul manipulării, de aceea este bine să ținem seama de acest aspect, mai puțin cunoscut și conștientizat din partea celor manipulați. Dacă se ținea seama de acest amănunt psihosociologic și erau eliminate frustrările celor din diaspora, care au fuzionat cu cele ce aparțin autohtonilor, cu certitudine situația era alta, având un alt președinte decât cel rezultat prin aceste acțiuni concertate ale manipulării celor din diaspora. Dar așa cum rezultă din experiența postelectorală a campaniei prezidențiale anterioare, se pare că din două rele, românii au optat pentru răul cel mai mic, cu certitudine nici alternativa contracandidatului actualului președinte nu satisfăcea așteptările celor care l-au ales, pentru că așa cum s-a văzut, nu dispune de calitățile necesare unui asemenea status social înalt.
O altă tehnică ce aparține manipulării vocabularului, asociată celorlalte, este cea care vizează utilizarea din partea manipulatorului a unor stereotipuri verbale, de regulă cu mesaj subliminal ce vizează unele disfuncții de ordin politic și economic. Astfel, cel mai frecvent cuvânt reiterat este cel de criză, catastrofă, sărăcie etc., urmărindu-se ca prin aceste cuvinte, care comportă o asemenea nuanță peiorativă, să fie anticipată o situație mai bună, pe care o proiectează în mentalul colectiv, ceea ce face ca impactul produs să fie transferat de la nivel individual în sfera colectivității. De cele mai multe ori se apelează însă la cazuistică, care este mai vizibilă, decât la fenomen, care nu este atât de convingător, astfel că prin extrapolare a unor cauze, se ajunge la generalizare și incriminare, de vină nefiind factorii responsabili locali, ci întreaga strategie politică a celor de la putere - guvernare. Cel mai des este evidențiat sistemul din învățământ și din sănătate, de care se fac responsabili și chiar vinovați doar miniștrii de resort prezenți, nu și strategiile politicii de sănătate și educaționale incoerente și fluctuante, regăsite în cei aproape 30 de ani din această lungă perioadă de tranziție, prin care în loc să progresăm din punct de vedere economic, social și educațional, am regresat mai mult, consecința firească fiind sărăcia, exodul migrațional și lipsa forței de muncă calificată.
(Va urma)
