Ținutul secuiesc cât și apartenența secuilor la maghiarime, sunt invenții absurde ale acelor ani!
Niciodată nu a existat ținutul secuiesc iar secuii, despre care în vechime ungurii spuneau că sunt...rumânii aprigi, au fost cea mai persecutată colectivitate de sub stăpânirea maghiară: Gheorghe Doja - secui autentic (până acum câteva sute de ani, secuii aveau nume rumânesti și erau ...( !! ) ortodocși, deci erau rumâni curati), cel care a condus răscoala de eliberare a Transilvaniei de sub jugul maghiar a fost mișelește ars pe un scaun încins; dar nu numai din acel moment a început genocidul etnic împotriva secuilor: stăpânirea maghiară i-a obligat să poarte nume ungurești, să treacă la catolicism și să vorbească maghiara.
Cine nu se supunea, avea să fie ucis.
În memoria genocidului îndreptat de unguri împotriva secuilor stă mărturie Bulevardul Martiriului Secuilor - aflat la Miercurea Ciuc!!!
De ce aceste adevăruri au dispărut din cărțile de istorie?
Cât de nemernică e această clasă politică, indiferentă la transformarea unor adevăruri istorice în minciuni antiromânești?
Câți dintre noi mai știm că Ștefan cel Sfânt al Ungariei a fost rumân după mamă?
Câți dintre noi mai știm că numele de Ungaria e un nume cu origini tracice, Ungro-Valahia - un nume străvechi ce face referință la pământul negru (Neagra Valahie) al Panoniei Tracice?)
Să nu uităm că Budapesta mai are o urmă de rumânism tracic în ea: steagul roșu, galben și albastru, prezent pe frumoasa primărie a acestui oraș!
Toate aceste asocieri dintre toponime și etnonime, puse de mult în evidență de savanții germani, conduc la concluzia că tribul dacic al cauconilor este unul și același cu neamul sikuli-lor, adică al secuilor care ocupă și astăzi același ținut și, mai ales, folosesc străvechea denumire de Kükülö.
Numai în legătură cu acest hidronim, ținutul lor a și purtat denumirea de Ciculia, iar locuitorii numele de ciculi, așa cum au consemnat călătorii străini.
Dar numele de ciculi trece ușor la forma siculi, de unde și forma de secui.
Viteji, aidoma cauconilor din Elis, siculii dacici și-au păstrat conștiința de autohtoni, mândri de faptul că erau stăpâni pe ținuturile lor, ceea ce a impus recunoașterea demnității lor colective.
Captați treptat în sfera de interes a coroanei de la Buda, așa după cum arată și A. D. Xenopol în “Istoria românilor din Dacia Traiană”, (Ediția III, București 1988, Vol III pag. 224) ei au fost maghiarizați prin mijloace din ce în ce mai dure, mai ales după anul 1848. Pentru a forța desprinderea lor definitivă de masa covârșitoare a autohtonilor din Ardeal, istorigrafia timpului le-a atribuit diferite origini bizare, care se contrazic între ele și, ca atare, se anulează reciproc.
În încercarea de a suplini lipsa oricăror dovezi care să ateste o pătrundere a lor în Ardeal, cum a fost cea a sașilor intens susținută de coroana maghiară, istoricii au vehiculat și mai vehiculează diferite plăsmuiri referitoare la originea secuilor, oscilând penibil între a-i considera avari, gepizi, huni, pecenegi etc., deși ei sunt autohtoni, sunt membrii străvechiului neam dacic al cauconilor, primii care au dat nume locurilor pe care trăiesc.
Ei au conservat până astăzi nu numai niște toponime de vârstă neolitică, ci serii toponimice de vârstă neolitică, uneori identice cu cele din zona Sibiu, ceea ce reprezintă o altă mare dovadă a faptului că sunt băștinași.
Recapitulând, va trebui să arătăm lumii întregi că cei numiți astăzi secui sau siculii sunt urmașii autohtonilor denumiți caucoli, iar mai târziu ciculi, fiindcă au trăit și trăiesc pe văile râurilor denumite, încă din antichitate, prin hidronimul autohton, Kukula.
Ca o altă dovadă că râurile Kukala au o denumire rumânească arhaică, aceeași spiritualitate românească a atribuit unui râu din bazinul Siretului, omonimul Cucalea.
(Va urma)
