TÂRNĂVENI, DE LA CENACLURILE LITERARE “TUDOR ARGHEZI” (1956-1989), “ELENA DIN ARDEAL” (1990), LA CENACLUL DUMITRU D. SILITRĂ (6 SEPT. 2018)

Fără îndoială, începuturile activităților cenacliste literar-artistice în orașul de pe Târnava Mică se datorează în mare măsură meritelor notorietății și dragostei pentru cultură a eruditului profesor Ioan Augustin Damian, părintele și inițiatorul cenaclului literar-artistic “Tudor Arghezi” (1880-1967), încurajat, sprijinit și susținut de câțiva mari iubitori de cultură, artă și patriotism, printre care trebuie să amintesc: prietenii mei, prof. Vasile Bogdan, directorul școlii primare din Deaj, consătean cu soția mea, pictorul Bartha Bela și tehnicianul chimist Cornel Stânciu, foști colegi cu subsemnatul, absolvenți ai școlii Medii Tehnice de chimie Târnăveni, Gavril Tantau, sculptorul Sever Suciu, Eugen și Tiberiu Cucerzan, Ioan Sângerean, Maria Moraru, admirabilă și enciclopedică doamna dr. Adela Gesticone, prin intermediul căruia personal colaborăm foarte bine pentru controlul periodic medical al muncitorilor din fostul Combinat Chimic Târnăveni. Ulterior, au aderat la acest cenaclu prof. Aurel Hâncu, Ioan Vasilache, Eugenia Tolan, Liviu Suciu, profesoara Pușa Micșa ș.a.

În perioada anilor 1960-1962, conducătoarea cenaclului “Tudor Arghezi” a fost profesoară de limba și literatura română, Maria Morar, pentru ca din anul 1962 și până în anul 1973 frâiele acestui cenaclu să se afle în mâinile, sufletul, talentul și contribuția desăvârșită a doamnei dr. Adela Gesticone. Activitatea cenaclului a fost amplă în conținut, prin inițiative, implicare, talent și obiective literar-artistice, alături de Teatrul Muncitoresc Târnăveni, cu pricepere condus de către juristul Tiberiu Simon, îndeaproape ajutat de către proiectantul Tibi Vulea, teatru cunoscut în toată țara.

Din anul 1973 și până în prezent, președintele acestui cenaclu a fost și este profesorul Aurel Hâncu. După revoluția din 1989, în anul 1990, cenaclul “Tudor Arghezi” își schimbă denumirea devenind “Elena din Ardeal”, pseudonimul Elenei Santian (1873-1925), o bună cunoscătoare a vieții locuitorilor Ardealului, profesoară și poetă, importantă personalitate a orașului Târnăveni, mare admiratoare a revoluției de la 1848, născută la Blaj și integrată total Târnăveniului. Mulți ani după anul 1990, sub conducerea cenaclului de către prof. Aurel Hâncu, îndeaproape ajutat de către înalți oameni de cultură, domnii Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuț, Mariana Cristescu ș.a., activitatea cenaclului literar “Elena din Ardeal” a continuat, a înflorit și a contribuit din plin la formarea și lansarea multor poeți și scriitori importanți pe eșichierul cultural al orașului Târnăveni, printre care și talentatul Dumitru D. Silitră.

Din păcate, și cu multe regrete în ultimii 6-7 ani, activitatea acestui cenaclu s-a diminuat din ce în ce mai mult, aproape spre autodesființare, rămânând doar cenușa amintirilor și numele președintelui Aurel Hâncu pus în imposibilitatea activității de altă dată, novatoare și eficientă. Pe acest fond, pentru revitalizarea tradițiilor activității de cenaclu, directorul Direcției de Cultură Mureș a propus (26.07.2018) înființarea unui nou cenaclu denumit “Dumitru D. Silitră”, cel mai prolific și talentat poet al Târnăveniului din toate timpurile, președintele acestui cenaclu devenind profesoara Claudia Vodă, distinsa poetă, suflet cald și sensibil (n. 25 aprilie 1964), absolventă a Universității Babes- Bolyai, Cluj-Napoca, Tehnologie Chimică și a Universității de Psihologie București (2010). Membrii fondatori: Valer Popean, Viorica Feierdean, Viorica Sutu, Vanda Ani, Elena Cristea, Gina Moldovan, la care a aderat cu mare plăcere și subsemnatul, ca cel mai bun prieten al poetului în ultimii 10-15 ani, nedespărțiți, mereu împreună, ignorând servilismul, cinismul și ipocrizia unora dintre “așa-zișii prieteni” ai poetului, care invidiau, subestimau, bârfeau poetul și calitățile sale. Despre care Mitică, la un țoi de țuică, o sticlă de bere și o ciorbă pe placul lui, cu drag servită de către soția mea, Matilda, pe care poetul o iubea foarte mult, în liniștea casei mele, acesta și-a pus viața în palmă, cu încredere, loialitate și sinceritate, aventurile lui savuroase și povestirile șocante despre unii așa-ziși apropiați, duplicitari, invidioși și imorali. Povești pe care-mi propun să le editez și să le public cu nume și prenume într-o mică cărticică, fie și un pamflet, cu riscul de a supăra pe mulți dintre falșii, cinicii și ipocriții lui prieteni și prietene! Post mortem, ca cel mai bun prieten cu titlul de cenaclu, “Honoris causa”, Mitică merită acest lucru.

E importantă înființarea acestui cenaclu. Dumitru D. Silitră merită acest lucru. Cred că în cadrul acestuia vom putea discuta inclusiv teme de ordin filosofic, cultural-artistic, vast și realist, totul într-un mediu relaxant și care cu siguranță potențează creativitatea, gândirea critică și crearea unor legături strânse între participant, nicidecum lipsă totală de modestie, lipsă de respect față de cei mai în vârstă, a căror înțelepciune le-au dat-o anii. Nu putem fi de acord cu cei care prin absența calităților și modestiei fac din ipocrizie un ideal și din propriul instinct de parvenire o rețetă a succesului.

 

Lasă un comentariu