Zilnic vedem la televizor incendii ce au loc la cluburi, pensiuni, depozite, cele de vegetație, păduri, incendii ce au loc la biserici, mănăstiri, case particulare și, cele mai multe, la blocuri de locuințe. Cauzele acestor incendii sunt diferite.
La blocurile de locuințe (unde se înregistrează și cele mai multe victime) cauza este cam întotdeauna “acumularea de gaze”, ce duce la asfixieri, intoxicații, incendii, explozii cu deteriorarea imobilului, și inclusiv cu victime umane. Dar și această cauză (acumularea de gaze) își are cauza ei, respectiv nefuncționarea (sau chiar lipsa) atât a sistemului de aerisire și ventilație, cât și a senzorilor de avertizare.
Blocurile de locuințe au acele hornuri de aerisire și ventilație la care sunt conectate toate apartamentele. Orificiile ce fac legătura cu hornul se află de regulă în bucătării - spațiul în care se folosește gazul.
Meseria mea fiind de “instalator apă-gaz”, locul de muncă îl am mai mult prin casele oamenilor. Astfel, am avut (și am) ocazia să văd multe astfel de orificii a căror sită îmbâcsită de praf și mizerie (deci necurățate) nu mai poate permite trecerea aerului. La familii mai puțin înstărite am văzut orificii intenționat astupate prin lipirea de carton, sub motivul de-a nu se irosi căldura din spațiul respectiv. La familii mai înstărite, ce și-au putut permite să pună faianță pe toată suprafața peretelui, aceeași situație - sub motivul că acele orificii “afectează estetica” încăperii (cu toate că se găsesc în comerț tot felul de ușițe și rame a căror “frumusețe” poate contribui în mod pozitiv la “pretențioasa” estetică).
Dar mai mult decât toate acestea la un loc, am văzut (și deci există) cazuri în care au fost demolate în întregime acele hornuri, pentru a face loc aparaturii de utilitate casnică (frigider, mașină de spălat rufe, congelator), ori pentru oarece mobilier, în asemenea cazuri, ventilația este compromisă pe întreg tronsonul respectiv.
Dacă lăsăm la o parte daunele și dramele, și punem pe tapet responsabilitatea, atunci asupra cui revine aceasta? Asupra locatarului? Acesta poate fi un inconștient de gravitatea faptului, ori poate fi un limitat mintal, ceea ce îl absolvă de responsabilitate.
Ar urma, ca responsabil, Comitetul Asociației (membri, președinte, administrator), în sarcina căruia - după lege - se află obligația asigurării întreținerii și siguranței condominiului.
Numai că... problema Asociațiilor de proprietari e mai mult decât jalnică. Nici măcar zece procente din totalul acestora nu sunt funcționale, și nici măcar cinci procente din totalul proprietarilor (la nivel de urbe) nu sunt în temă cu ce anume înseamnă Asociația de proprietari, ca persoană juridică, și care sunt atribuțiile acesteia. Majoritatea locatarilor știu doar că au un “șef de scară”, și-atâta tot.
Cât despre ținerea statutară a acelor Adunări generale, ori cunoștința locatarilor despre acel Regulament de ordine și Statut cerute de lege (și deci obligatorii) mie nu mi-a fost dat să constat nici măcar un singur caz. Nu zic că n-or fi, ci doar că eu n-am întâlnit un astfel de caz, cu toate că (datorită meseriei) lunar am ocazia de-a “conversa” pe această temă cu locatari din cel puțin 10-15 locații.
Problema pare a fi faptul că nu prea există acel fel de “voluntariat cetățenesc în treburile obștești”. Nu demult, un ziarist (mai de elită) a pomenit despre “imobilismul mental și social” ca de o boală endemică de care suferim. Dintre persoanele cu oarece pregătire (școală, studii, orizont cultural) ce pot avea competența necesară, puține sunt cele ce ar accepta funcția de Președinte al Asociației de proprietari; deoarece nu oricine poate fi dispus să-și consume nervii cu fel și fel de “locatari” lipsiți de caracter, de simțul ordinii (cât și de alte simțuri), ori chiar iresponsabili. Așa că, de obicei, “se votează” câte o persoană fără oarece pregătire ori înclinație de gospodar, doar ca să fie cineva votat; iar persoana în cauză acceptă din plăcerea de-a se simți onorată.
Mergând mai departe (mai în sus) cu intimata responsabilitate, ajungem la un articol din lege: “Autoritățile administrației publice locale organizează, în cadrul aparatului de specialitate al primarului, un compartiment specializat în sprijinirea, îndrumarea și controlul asociațiilor de proprietari”. (Legea 196/2018, articolul 10, alineatul 1)
Ajungând la acest aparat de specialitate și la acest compartiment specializat, intrăm în mister. N-am auzit pe nimeni care să fi auzit de vreo mișcare a acestora, și nici măcar de existența lor. În cazul în care totuși există, bănuiesc că or fi suficient de bine retribuiți.
Fiind acest compartiment și “de control”, se înțelege de la sine că-i și cel ce aplică asociațiilor de proprietari sancțiunile și amenzile prevăzute de lege pentru neregulile acestora. Dar, cum niciunde nu se mișcă nimic, dramele continuă să aibă loc.
Mai putem spune că o bună funcționare a acestor asociații ar duce și la îmbunătățirea relațiilor interumane, contribuind, astfel, atât la un nivel mai ridicat de civilizație, cât și la o rezolvare mai eficientă a problemelor sociale. Relațiile dintre locatari nu prea sunt cordiale, deoarece sunt prea mulți cei ce suferă de un accentuat primitivism. Am văzut în multe locuri cum casa scărilor este folosită și ca loc de parcare pentru biciclete, cum uscătoriile sunt folosite și ca loc de depozitare pentru mobilier casat, aparatură electrocasnică uzată, anvelope de iarnă ori de vară, biciclete defecte, am văzut și lipsa curățeniei, apoi nerespectarea orelor de odihnă, cât și excesul de zgomot în afara acestor ore, am văzut distrugeri de bunuri comune, și încă multe altele.
Astfel, apar certurile, ura, dușmănia, și mai ales lipsa oricărei inițiative de a îmbunătăți oarece din cele ce aparțin condominiului.
P.S. Nu-mi pot da numele în întregime, că s-ar putea să nu mai apeleze nimeni la serviciile mele, și nu vreau să ajung șomer.
