Sub aripa albastră a Cerului meu Sfânt / Mă rog Ție, Bun Tată, să vii pe Pământ, / S-atingi România cu Sfânt Numele Tău, / S-aducă Pace-n lume cu Sacru-i Dumnezeu. Din iubitorul Foc al Inimii-Ți Divine / Mă rog la Tine, Doamne, să faci în lume bine, / Să pui iubiri pe rouă, pe focurile urii, / Și dangătul de clopot pe sunetul minciunii. Și cu adâncul purpur al Mâinii-Ți Ziditoare / Să faci din România o stea biruitoare, / Pe creștet pune-i nimbul iubirii sfinte care / Înalță omenirea și-o duce către Soare.
Lidia Coroian - profesor
***
Ce poate face timpul împotriva iubirii de ȚARĂ? Nimic, pentru că între mamă și țară este legătura de nerupt dintre pom și rădăcinile sale. Dragostea de mamă și de ȚARĂ te face să înțelegi mai bine ce dar imens ți-a făcut Dumnezeu când te-a trimis să te naști aici: ți-a pus tălpile pe un pământ frumos, fertil și bun, sfințit de jertfa cui a știut că ȚARA este viitorul copiilor săi și i-a plămădit cu lacrimi și sânge și le-a pus mai presus decât toate, onoarea - binele efemer. Dintre câți români vestiți au bătut drumurile lumii, niciunul nu a uitat în ce cuvinte a învățat să vorbească, ce dor i-a cuprins prima oară inima și cum l-a numit cu un cuvânt intraductibil în alte limbi. Nu s-a înstrăinat acolo nici Brâncuși, nici Eliade, nici Enescu, nici Bălcescu... Mai degrabă ei au dus ROMÂNIA și i-au învățat și pe alții că ȚARA lor este mai frumoasă decât un basm, că sufletul neamului românesc este mai dulce și iubitor și mai curat decât laptele și mierea... Și-au spus asta prin graiul muzicii, al pietrelor, al literelor... Au schimbat ISTORIA ROMÂNIEI gândind și simțind românește.
“VALAHIA” - DACIA NEMURITOARE
***
NICOLAE GRIGORESCU a fost cel mai mare pictor al românilor. În ultima parte a vieții a fost bolnav de ateroscleroză, boli de stomac și scăpase de două pneumonii. A treia i-a fost fatală și l-a răpus pe 21 iulie 1907, într-o sâmbătă după-amiază, la ora patru și zece minute. A fost dus la groapă cu un car cu patru boi, așa cum știa el că se desfășura o înmormântare la țară, zugrăvit într-unul din cele mai bune tablouri ale sale. Când să fie coborât în groapă, s-a constatat că groapa era prea mică. Plecat din mijlocul celor umili, de la sat, a ajuns la stima ce i-o da minunatul său talent, și la dragostea de care fusese înconjurat, nu de oficialitățile statului, ci de întreg POPORUL ROMÂN.
Dan Eugen Dumitrescu - scriitor
