În prezent, se acordă atenție în privința îmbunătățirii calității ambalajelor în care sunt împachetate produsele alimentare, mai ales a calității materialelor din care sunt fabricate aceste ambalaje. De obicei, materialele pentru ambalarea produselor alimentare sunt confecționate din plastic. Principalul neajuns al acestora constă în imposibilitatea de a împiedica pătrunderea și intrarea în contact cu alimentele a unor gaze cum ar fi oxigenul, și a altor molecule de dimensiuni mici. Adăugarea unor nanomateriale între care nanoargilele, nitrură de titan sau dioxid de titan ce poate potența proprietățile unui material, conferindu-i, de exemplu, greutate mai mică și rezistență crescută. În plus, nanomaterialele pot preveni pătrunderea gazelor și luminii prin ambalaj și apariția degradării și, prin urmare, pot avea și proprietăți antimicrobiene - care contribuie la menținerea prospețimii alimentelor pe perioade lungi de stocare și la asigurarea protecției împotriva bacteriilor nocive.
În primul rând, materialele din care sunt confecționate ambalajele trebuie să fie stabile din punct de vedere fizico-chimic, mai precis să nu elibereze molecule care pot trece în produs. În acest sens, specialiștii folosesc un stimulent, în funcție de natura produsului alimentar, în care sunt introduse rondele din materialul de ambalare. Concret, este vorba despre detalii referitoare la proprietățile ambalajelor în funcție de materialul din care sunt alcătuite. Se oferă, de asemenea, liste de substanțe care nu trebuie să se afle în materialele în contact cu alimentele sau ale simulanților folosiți pentru a testa transferul dintre ambalaj și produs.
Se fac progrese inovatoare pentru a crea materiale mai sustenabile în domeniul ambalajelor destinate industriei alimentare. Celuloza este unul dintre materialele prezente în cantități mari în natură, care se poate extrage din plante și arbori. Din nanoparticulele de celuloză, cercetătorii au dezvoltat membrane compozite biodegradabile. Conform studiilor, aceste pelicule bazate pe materiale biologice pot să prevină pătrunderea apei prin ambalaj, să protejeze alimentele, să le mențină proaspete împotriva contaminării bacteriene și chiar să le prelungească perioada de valabilitate.
Aceasta înseamnă că biopeliculele ar putea fi utilizate în industria ambalajelor pentru produse alimentare, în scopul reducerii cantității de deșeuri alimentare și a bolillor transmisibile prin alimente, deși toxicitatea potențială a acestora nu a fost studiată pe deplin.
“Cercetătorii lucrează și la obținerea de “ambalaje inteligente” care utilizează nanosenzorii în vederea monitorizării stării alimentelor. S-a conceput o gamă largă de detectori bazați pe nanoparticule, în vederea depistării de agenți contaminați în produsele alimentare, care indică faptul că alimentul este alterat. În prezent, datele privind acest risc sunt foarte limitate. Cercetarea se concentrează pe numeroase aplicații ale nanotehnologiei, câtorva li s-a permis deja intrarea pe piață de către Comisia Europeană și statele membre, cum ar fi nitrura de titan în sticle de polietilentereftalat (PET). Nanomaterialele utilizate în ambalaje, pentru produsele alimentare în Europa, trebuie evaluate de Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară (EFSA), înainte de autorizare. Consumarea de alimente proaspete poate reduce nivelul de expunere la toxine, în timp ce ambalajele din material plastic și cutiile în care sunt depozitate alimente pot introduce în hrana noastră cel puțin două substanțe chimice dăunătoare”, s-a confirmat într-un studiu. Chimicalele precum bisphenol A (BPA) și DEPH (o substanță din grupa ftalaților) sunt aditivi care cresc fluiditatea sau plasticitatea materialelor la care se adaugă și care se găsesc în componența multor ambalaje. Ele pot perturba atât sistemele hormonale ale animalelor, cât și pe cele ale oamenilor, pot determina tulburări ale dezvoltării și ale reproducerii, iar în cele mai grave cazuri pot favoriza apariția cancerului, a unor boli de inimă sau a unor tulburări neurologice.
Un studiu recent a arătat că dacă, timp de trei zile, am consuma numai alimente proaspete, ar fi de ajuns pentru a reduce la jumătate nivelul acestor chimicale în organism.
“Ambalajele alimentare constituie principala sursă de expunere la BPA (chimicale periculoase) și DEHP (substanțe din grupa ftalaților). Vestea bună este că studiul nostru oferă oamenilor o alternativă. Decizia le aparține. Ei aleg dacă vor să nu se reducă nivelul de toxine din corp”, a declarat Ruthann Rudel, chimist toxicolog de la Silent Spring Institute, SUA. Testele făcute pe 20 de familii, cu doi adulți și doi copii, au arătat că, în intervalul de trei zile, când au consumat numai produse proaspete, eliminând buteliile și vasele din plastic, nivelul BPA din corpurile participanților a scăzut, în medie, cu 66%, iar cel de DEHP, cu 50% până la 95%. Rezultatele cercetării sunt susținute și de alte studii mai vechi care au arătat că nivelul de BPA este foarte crescut în rândul alimentelor conservate.
“Atât studiul nostru, cât și altele anterioare, duc mai mult sau mai puțin, la aceeași concluzie, iar concluzia este că, ne vom otrăvi mai puțin dacă vom consuma alimente care nu sunt stocate în ambalaje ce conțin BPA”, a declarat Schecter.
Unele țări au interzis deja folosirea ambalajelor cu BPA și DEHP pentru împachetarea produselor alimentare. Aceste reglementări stabilite de forurile Uniunii Europene, pentru a fi aplicate în toate țările acestea, pot determina, în cele din urmă, singura modalitate de a putea scăpa de aceste substanțe chimice din alimente și din corpurile noastre. (Sursa: Discovery News)
