La împlinirea frumoasei vârste de 80 de ani, devotatul om de cultură, Ilarie Gheorghe Opriș, ne-a acordat un interviu, mai amplu, din care vă prezentăm un fragment. Interviul publicat integral se regăsește în volumul intitulat “O jumătate de secol în slujba culturii mureșene”, a cărui lansare va avea loc la ora 16, la Căminul Cultural din Sângeorgiu de Mureș.
Domnul Ilarie Gheorghe Opriș s-a născut în Sângeorgiu de Mureș, la 10 iulie 1939. Cu puțină vreme înainte de a aniversa frumoasa vârstă de 80 de ani, am avut o convorbire cu domnia sa, la locuința sa din Sângeorgiu de Mureș. Fiind cuprinse multe date biografice ale distinsului interlocutor, nu mă voi referi la ele în introducere. Amintesc doar faptul că a avut ocazia de mai multe ori să se stabilească în aproape oricare mare oraș din țară, dar a refuzat toate ofertele. Nu a părăsit comuna natală.
- Ați împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani și încă sunteți foarte activ. Studiind puțin datele dumneavoastră biografice, am remarcat că aveți în primul rând o pregătire tehnică. De unde aveți pasiunea asta pentru cultură?
- Se datorează în primul rând tradiției din familie. Tatăl meu s-a ocupat de teatru. A jucat în peste 200 de piese de teatru. În activitatea sa a fost coleg cu George Calboreanu, care era plecat la București din Târgu-Mureș. A locuit aici cu familia, a fost un actor foarte apreciat. Apoi, tatăl meu s-a apucat de pictură, de pictură naivă, la un asemenea nivel încât era cunoscut și apreciat nu numai la nivel județean și național, ci a oținut rezultate și la nivel internațional. Nu vreau să amintesc decât un singur lucru, a avut o expoziție deschisă timp de trei luni la Muzeul de Artă din Bratislava. A apărut în mai multe volume de cărți de artă plastică în Europa, în limbile germană, engleză, cehă, iar în România a apărut cel puțin în peste 20 de cărți scrise de autori nemureșeni. După război, după anul 1944 și constituirea Primăriei orașului Târgu-Mureș, a fost timp de mai mulți ani viceprimar al orașului Târgu-Mureș, unde răspundea de învățământ și cultură. Având tangență cu foarte multe personalități ale culturii din perioada respectivă, o mare parte dintre ei au venit și la noi acasă. Din acea perioadă, trebuie să spun că în 1949, când s-a înființat postul de director al Activului Cultural Județean Mureș, tatăl meu a fost primul director. După aceea, când s-au înființat raioanele, tatăl meu a fost primul șef de secție cultural al raionului Mureș, până la desființarea raioanelor. Între timp a fost și director de cămin cultural, a fost și actor amator, juca pe scena căminului cultural. La acea vreme, formația de teatru era foarte bine cunoscută și apreciată. Bineînțeles că în toată perioada aceasta scria articole la ziarele centrale și la cele locale. De atunci se trage preocuparea mea de a colecționa ziare. Am în colecție ziare din anul 1947, despre Sângeorgiu de Mureș și activitățile de aici, din acea vreme. Eram un copil de 8, 9 ani, abia puteam să citesc, dar am început să le colecționez, iar acum colecția este adusă la zi, cu ziare cu articole pe care le-am utilizat în cărțile mele. Am avut întotdeauna prieteni artiști plastici, dar am ajuns cu serviciul la Combinatul Azomureș, în anul 1973, fiind unul dintre primii 100 de angajați. În 1974 s-a format la Combinat un cerc al artiștilor plastici, “Clubul artiștilor plastici” din Combinat, care a întrunit în medie 40 de artiști plastici: pictori, sculptori, metaloplasticieni. De la început am fost vicepreședintele clubului, pentru că pictam deja și eu, moștenire primită de la tata, dar am lucrat și în metaloplastie. Mai târziu m-am înscris la Școala Populară de Artă unde, după trei ani, am absolvit la secția pictură. Din 1975 am început să particip la expoziții. Prima mea expoziție la care am participat a fost o expoziție colectivă, la Clubul Prodcomplex. Apoi, în Palatul “Apollo” era o sală foarte renumită, la parter, unde zeci de ani s-au organizat expoziții și au expus cei mai mulți artiști plastici din județul Mureș. Eu aveam cam 2-3 expoziții anuale. În 1976, domnul Valer Vaida îmi spusese să merg până la Cluj, fiindcă acolo s-a alcătuit o asociație de artiști plastici, o asociație județeană, să mă interesez cum funcționează și să aduc un exemplar din statutul lor de constituire și funcționare. M-am dus la Cluj, am primit statutul lor, astfel că în ianuarie 1977 am înființat Asociația Artiștilor Plastici Mureș, fiind membru fondator, asociație care de la început a cooptat 60-70 de membri. A fost foarte ușor să ne constituim în asociație, pentru că în Târgu-Mureș exista clubul artiștilor plastici Prodcomplex, clubul Fabricii de Zahăr, clubul medicilor și al cadrelor medicale, clubul de la Azomureș cu cei 40 de membri. Pe lângă asta, la Centrul Județean al Creației erau îndrumați un număr foarte mare de artiști plastici, de pictură naivă și de artă populară. Noi am fost cei care au pus bazele asociației. Am fost în conducerea asociației, de la înființare, vicepreședinte, apoi președinte. Din cei 40 de ani, timp de 30 de ani am ocupat aceste funcții. Asta ar fi în legătură cu începuturile mele în lumea artelor.
Ca elev la liceu m-a pasionat arta și istoria. Profesoara de desen ne trimitea să vizităm expozițiile din Târgu-Mureș. La orele de desen ne întreba care am fost la expoziții, ce am văzut. Dacă dădeam explicații în legătură cu expozițiile, primeam note maxime. În acea vreme, nota maximă era nota 5. La istorie îl aveam profesor de istorie pe Ioan Lupșa, un om deosebit, care prin felul său de a preda istoria ne-a făcut să îndrăgim această materie. Aici și tatăl meu a contribuit în bună măsură prin cunoștințele sale, așa că am început să caut prin Sângeorgiu de Mureș obiecte foarte vechi. Spre surprinderea mea, la Căpâlna era un mal unde se vedeau straturi istorice și cioburi de ceramică. Am adunat de acolo cioburile, m-am dus cu ele la Liceul “ Al. Papiu Ilarian”, iar când le-am arătat, profesorul de istorie a fost foarte încântat, pentru că cioburile erau dintr-o epocă foarte înaintată. Așa că, împreună cu profesorul de istorie și cu câțiva elevi am venit să le arăt unde le-am găsit. Este o zonă acum menționată în toate cărțile de arheologie care s-au scris, pentru că, mai apoi, s-au făcut acolo săpături foarte bine organizate și s-au făcut descoperiri importante. Tot pe la începuturi, la vârsta de 17 ani, după absolvirea liceului, am fost bibliotecar, angajat la Biblioteca comunală din Sângeorgiu de Mureș, am fost și director de cămin cultural, am jucat teatru în echipele de amatori, am ținut conferințe, am scris texte, câteva piese de teatru, care prin intermediul Centrului Județean al Creației, s-au jucat de echipele de amatori în comunele din jurul Târgu-Mureșului și la Târgu-Mureș, pe două scene: la Teatrul de Vară și în sala de spectacole a Sindicatului. Am luat și un premiu pentru poezie, când am fost elev în clasa a 7-a. Mai târziu, fiind pasionat de istorie, am început să adun note, articole din ziare, cărți, diferite documente, fotografii foarte vechi despre Sângeorgiu de Mureș, așa că pot spune că la 15 ani aveam un aparat de fotografiat și atelier foto la minut. Împreună cu doi colegi de la liceu, făceam fotografii, le developam. Le am și acum. Ele sunt documente, fiindcă acum acele clădiri, spații, nici nu mai există. Astea au fost preocupările mele de tânăr.
