Cu toate că locul cel mai potrivit în care ar fi trebuit să aibă loc asemenea dezbateri ar fi Parlamentul, lucrul acesta nu se întâmplă pentru că pe majoritatea actualilor politicieni aflați la cârma țării nu-i interesează nici măcar soarta românilor din interiorul granițelor, darmite să-și mai bată capul cu cei din afara lor, fie că este vorba de comunitățile istorice din jurul nostru sau de cei împrăștiați, mai mult de nevoie decât de voie, în lumea largă, pentru a-și asigura supraviețuirea.
În lipsa unor asemenea decizii la cel mai înalt nivel, rolul de găzduire a unor astfel de dezbateri pe tema stării națiunii în ansamblul ei și, l-au asumat românii din zona năpăstuită a țării (Harghita și Covasna), devenită Mecca românismului postdecembrist, rol pe care, inițial, prin anii '90, l-a avut județul Mureș, în general, și municipiul Târgu-Mureș, în special, prin Vatra Românească, cu vârful ei de lance, PUNR, și pe care, cu timpul, l-am pierdut din motive asupra cărora nu mai insistăm.
Forța motrice a acestui demers - eveniment de o extraordinară importanță pentru destinul comun al românilor de pretutindeni o constituie colaborarea dintre Centrul European de Studii Covasna- Harghita din Sfântu Gheorghe (dr. Ioan Lăcătușu), Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei, care împreună cu alte instituții colaboratoare amintite în articolele anterioare, de la fața locului, au reușit să realizeze cu mare succes acest rotund. Aflată la cea de-a XVII-a ediție, cu tema “România și românii din jurul României în primul an după Centenar”, Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului a reușit să obțină, în sfârșit, și sprijinul financiar al Guvernului, prin Secretariatul General al acestuia, oferindu-i-se astfel un cadru mult mai larg de participare și de desfășurare a dezbaterilor.
Participând personal, doar două zile din cinci (11-17 august), la eveniment, pentru completul dezbaterilor, ziarul nostru a beneficiat de sprijinul colegial al cotidianului Informația Harghitei, prin bunăvoința redactorului șef, Mihai Groza, și a jurnalistei Daniela Mezey, cărora le mulțumim. Prin aportul acesteia, cititorii ziarului nostru au avut posibilitatea cunoașterii amănunțite, de la sursă, din miezul dezbaterii, a întregii problematici, care s-a finalizat cu o Rezoluție extinsă, cu prevederi de importanță istorică pentru destinul nostru românesc. Document unic care abordează la un loc problemele majore ale românilor din integralitatea spațiului de conviețuire, adică a celor care trăiesc în interiorul granițelor, cuplate cu ale comunităților din afara granițelor și ale celor din diaspora. Putem spune că Izvoru Mureșului, (Complexul Național Sportiv), a fost locul de joncțiune, de confluență, al celor trei Românii.
Finanțarea de către Secretariatul General al Guvernului a dus la sporirea prestigiului și interesului acestei manifestări, fapt dovedit prin participări prestigioase, nu numai din partea Președinției (Sandra Pralong - consilier de Stat), dar și a Guvernului, prin ministrul secretar de stat din Ministerul pentru Românii din Afara Granițelor. De asemenea, au fost prezente personalități marcante, președinți de partide românești din nordul și sudul Ucrainei, din Serbia, Bulgaria, parlamentari din Basarabia, cât și președinți ai unor organizații mondiale a românilor din Statele Unite. La aceștia s-a adăugat un eșalon puternic de parlamentari români, oameni de cultură și știință, formatori de opinii etc. Putem spune, deci, că față de dățile anterioare, Tabăra de Vară de la Izvoru Mureșului a înregistrat anul acesta un plus de valoare și competență, fapt ce ne dă încredere că ea va avea menirea de a mișca lucrurile din loc, în multe din domeniile care au fost dezbătute.
Concluzia care s-a desprins este că legătura dintre românii din țară și din afara țării trebuie întărită și diversificată, sarcină de prim ordin a Președinției și a Guvernului, dat fiind faptul că România este țara europeană cu cei mai mulți cetățeni ce trăiesc în afara granițelor, că numărul acestora se ridică la mult peste 10 milioane de suflete, jumătate aparținând comunităților istorice, iar cealaltă jumătate constituind românii plecați, îndeosebi după decembrie 1989.
Date fiind condițiile diferite de formare a acestor comunități, participanții la Tabăra de Vară au atras atenția asupra nevoii de abordare separată a problemelor lor. Deși ne-am obișnuit să-i numim pe toți diasporeni, românii din afara granițelor fac parte din categorii diferite. Comunitățile istorice din jurul României: cei din Ungaria, Basarabia, Bucovina, Maramureșul Istoric, din sudul Basarabiei, Voievodina, Valea Timocului, din Serbia și Bulgaria, din Albania, nu pot fi catalogați ca diasporeni (comunități formate prin emigrație, adică prin împrăștiere, ca în cazul evreilor), dat fiind faptul că românii ce le compun au fost acolo dintotdeauna, de sute și mii de ani. Ele fac parte din trunchiul mai extins al României strămoșilor noștri, invadați de către diverși migratori, care și-au făcut vatră în propria noastră vatră. Așa este cazul slavilor din Balcani, din nordul și estul țării (secolele V-VII), al bulgarilor (sec. VII), al maghiarilor (sec. IX). Amintesc că strămoșii noștri geto-daci și traci ne-au lăsat drept moștenire un teritoriu foarte vast în centrul și sud-estul Europei, acoperit de seminția lor: din Asia Mică, toți Balcanii, până în Munții Pindului din nordul Greciei, apoi, spre vest, partea de est a Austriei, cu Cehia și Slovacia și toată Panonia la un loc, spre nord, până la poalele Kievului, iar în est, până la Bug. Datorită invaziilor de-a lungul timpului și a conflagrațiilor ulterioare din acest imens areal, ne-am mai ales cu doar 237.400 kmp, teritoriu pe care îl administrăm cum îl administrăm, unul din motivele pentru care mulți vecini se uită cu jind la el.
În consecință, disaporeni sunt doar cei plecați din țară, din motive politice și economice, mai vechi sau mai noi, și într-adevăr ei fac obiectul “împrăștierii”.
Așadar, la Tabăra de Vară s-a concluzionat nevoia abordării total distincte a celor două categorii. Din păcate, România, prin guvernul ei și celelalte instituții de resort, are o abordare foarte subțire în ambele cazuri. Cele mai neglijate din acest punct de vedere sunt comunitățile istorice din jurul granițelor, în cazul cărora se simte o crasă nepăsare față de politica de asimilare la care sunt supuse de către regimurile în cauză. Nepăsarea cronică este și mai evidentă acum când, ca membri ai NATO și UE, Guvernul României are la îndemână pârghii solide pentru a acționa în acest sens.
În consecință, probleme mari sunt în cazul tuturor românilor care ne înconjoară, ca un adevărat cordon sanitar. Dintre toți aceștia, cei mai oropsiți sunt românii din Serbia, de pe Valea Timocului, unde trăiesc, doar prin viu grai, circa 300.000 de români, și care nu dispun nici de școli, nici de publicații și nici de biserici în limba maternă. În situații similare sunt și cei din Bulgaria, tot de pe Valea Timocului și a Moraviei. De asemenea, românii din Ucraina, peste 500.000, așezați în trei teritorii și la mare distanță: Maramureșul Istoric, Bucovina și Sudul Basarabiei, au mari probleme de restrângere a drepturilor, ca și cei din Tiraspol, fără a mai vorbi de românii din Ungaria, aflați într-un proces de dispariție. Pentru toate aceste stări de fapt Guvernul și Președinția au primit critici aspre, reprezentanții acestor două instituții de vârf, angajându-se să schimbe radical modul atitudinal al celor două instituții. Prima măsură ar fi suplimentarea de la 12 la 70 de milioane de euro a bugetului pentru românii din afara granițelor, angajându-se să acorde o mai mare atenție românilor din comunitățile istorice peste care tăvălugul asimilării s-a năpăstuit nimicitor. Probleme mari de protecție sunt și cu acordarea cetățeniei românești, demersuri a căror durată se extinde la circa 4 ani și jumătate, în contrast cu statul ungar, dispus să acorde imediat cetățenie maghiară, chiar și celui care traversează pentru prima dată țara. Este anormal să soliciți vietnamezilor forță de muncă în țară, atâta vreme cât ea ar putea fi procurată din surse proprii, stimulând astfel mai buna coexistență și întărirea filonului existențial românesc, prin noi înșine.
