ALTE IMAGINI DRAMATICE
Descriind modul în care s-a procedat la dărâmarea bisericii românești din comuna Comolău, județul Trei Scaune, preotul Ion Ranca, reîntors la parohie, din refugiu, la mijlocul lunii octombrie 1944, relatează: “În noaptea de 15 sept. 1940, un grup de unguri, veniți din comuna Reci, sat vecin, s-au asociat cu ungurii din comuna Comolău și, după ce au spart ușile bisericii, au adunat strănile în mijlocul ei și, cu paie, le-au dat foc. Acest incendiu n-a putut nimici clădirea bisericii până în temelie căci au rămas zidurile întregi și o parte din acoperiș, însă impracticabil. Consiliul comunal (...) a hotărât demolarea bisericii cu prestație comunală. Acest plan nu le-a reușit, căci n-a participat nimeni. Preotul (reformat - n.n.) care avea nevoie de materialul bisericii pentru a-și termina casa parohială reformată, totuși, a dărâmat-o cu ajutorul a 10 unguri, dându-le jumătate din material, pentru oboseală (...). În prezent, din biserică nu mai este decât locul unde a fost clădită”.
În afara judecății unei minți umane sănătoase se situează și aspectele pe care le-a constatat, la 31 octombrie 1944, o comisie, alcătuită din 10 oameni care au procedat la fotografierea bisericii românești devastate, din orașul Odorhei. Printre membrii comisiei a fost și avocatul dr. Jodal Gavril “ca reprezentant al neamului unguresc, fost decan al Baroului Avocaților din Odorhei, fost președinte al Partidului Maghiar din județul Odorhei, fost deputat în Camera Ungară și prim-epitrop al bisericii reformate din Odorhei”. Iată un fragment din procesul verbal întocmit cu această ocazie: “Chiar și Dl. Dr. Jodal a rămas uimit de porcăria pe care a văzut-o cu ochii săi proprii în biserica ortodoxă, și anume: Excremente omenești în Sfântul Altar, excremente omenești în Sfântul Disc, excremente omenești pe diferite alte obiecte și ornamente bisericești; toate lucrurile din biserică răvășite și distruse, negăsindu-se nici o bucată din odăjdii, cărți rituale și vase sfinte. E revoltătoare scoaterea ochilor din fotografia Înalt Prea Sfințitului nostru Mitropolit Nicolae Bălan, zdrobirea coroanei Țării deasupra regelui și însăși fotografia Regelui. De asemenea, face o îngrozitoare impresie asupra oricărui creștin care se respectă scrisoarea pusă sub tabloul Sf. Apostol Pavel, în caractere ungurești (Kurva) (...). Am mai constatat că în biserică se mai găsesc o mulțime mare de pietre cu care, probabil, au spart geamurile bisericii și că parchetul este de tot stricat, absolut impracticabil și, de sine înțeles, murdar într-un hal de neînchipuit”. În încheierea documentului citat, avocatul Dr. Jodal Gavril “ține să adauge și să precizeze: “Știu că biserica ortodoxă română din Odorhei, vizată în prezentul proces-verbal, la plecarea autorităților române din Odorhei, în 1940, a fost intactă, iar la data de 31 octombrie 1944, când am fost invitat de membrii comisiei, semnați în prezentul proces verbal, pentru a constata în ce stare se găsește astăzi biserica, constat că se găsește așa cum e descrisă în prezentul proces verbal. Nu știu cine anume a distrus și deteriorat biserica”.
SOARTA CASELOR PAROHIALE
Acestor fenomene li se adaugă deposedarea preoților români de casele parohiale. Din datele de care dispunem - evident incomplete - rezultă că în acești ani negri au fost ocupate, devastate, luate de la parohiile ortodoxe 109 case parohiale, și anume 11 în județul Cluj, 17 în județul Sălaj, 12 în județul Satu Mare, 13 în județul Mureș, 29 în județul Someș, 12 în județul Năsăud, 10 în județul Trei Scaune și una în județul Bihor.
Iată și câteva momente dramatice din această latură a războiului dus de regimul de ocupație împotriva Bisericii românești. Casa parohială din comuna Micula, județul Satu Mare, “a fost ocupată de armată și de jandarmi, îndată ce au intrat trupele maghiare în această comună, cu toate mobilele și cu tot ce avea părintele Dosoftei Constantinescu (ca: alimente, mălai, cartofi, semințe de floarea soarelui etc.) depozitate în locuință (...), ori de câte ori s-a prezentat (la autorități - n.n.), și chiar cu avocat, părintele Dosoftei (...) a fost alungat de jandarmi (...). În cele din urmă, părintele a fost prins, dus la poliție, apoi la închisoare, unde a stat peste 30 de zile, după care l-au eliberat cu sănătatea zdruncinată și cu condiția de a părăsi țara - ceea ce a și făcut”.
Casa parohială din orașul Satu Mare, situată în str. Nador nr. 2, “a fost devastată în toamna anului 1940, cu ocazia ocupării cu forța atât a casei, cât și a bisericii de către individul Jakab Jenö, preot rutean din Huszt (Rusia subcarpatică), împreună cu doi polițiști care au sfărâmat și distrus tot ce li s-a părut românesc sau bisericesc în biroul și casa parohială. Au cercetat arhiva, registrele, cărțile, punând stăpânire pe ele, răvășind totul și distrugând toate amintirile și chiar sigiliile românești”. Casa parohială din Trăznea, jud. Sălaj, “în ziua în care au intrat în comună trupele maghiare de ocupație și a fost împușcat preotul (român - n.n.) împreună cu o mulțime de enoriași, (...) a fost devastată și incendiată (...), au mai rămas doar pereții de la ferestre în jos”. La rândul ei, casa parohială din Corvinești, județul Someș, “a fost devastată de armata maghiară când a intrat în comună în toamna anului 1940, nimicind întreaga arhivă a oficiului parohial”. În comuna Berghia, județul Mureș, casa parohială a fost ocupată în momentul când preotul Ioan Oltean fusese transferat la o altă parohie. Noul preot a intervenit de mai multe ori să se elibereze casa parohială, dar “a primit o scrisoare anonimă, prin care îl sfătuiau să nu se mute și să nu încerce să doarmă barăm o dată acolo, căci noaptea aceea va fi groaznică și nu se va mai face ziuă în veci (...) și având în vedere că aproape de un an nu mai este preot român în comună, nu vor mai permite să locuiască în comună un preot român”. Devastate în mod barbar au fost casele parohiale din Racșa, (județul Satu Mare), Halmeu, (județul Ugocea), Ianculești (jud. Satu Mare), Jad (jud. Năsăud), Bondița (jud. Cluj). Multe astfel de exemple pot fi date pentru a demonstra același lucru, și anume că regimul horthyst de ocupație a acționat pe toate căile posibile pentru a suprima Biserica românească, distrugând sau schimbând destinația edificiilor care remarcau existența și viața bisericească românească, ori alte valori materiale ale acestora.
(Va urma)
