Nenumărate cazuri de convertire a românilor la religiile maghiare s-au petrecut - după cum am citat câteva - cu prilejul încorporărilor sau concentrărilor în armată. La 23 octombrie 1942, organele de stat românești constatau că “preotul militar, colonel Vitez Huszár Andrei, din Cluj, mergând la fratele său, învățător în comuna Păulești, județul Satu Mare, a adunat la casa acestuia cca. 30 de familii de români din acea comună și le-a făcut propunerea să treacă la religia reformată. Deoarece românii au refuzat propunerea, preotul militar Huszár a intervenit la Cercul de Recrutare Seini, fapt pentru care toți românii din comuna Păulești au fost concentrați”. Documentul consemna că, în general, “cercurile de recrutare continuă să facă presiuni asupra românilor concentrați, spre a-i determina să treacă la religiile maghiare (...). Cercurile de recrutare promit românilor că îi vor desconcentra în cazul că vor trece la una din religiile maghiare. Astfel s-a întâmplat cu 11 tineri români din comunele Livada de Someș și Tioc, din județul Someș, care, după ce au trecut la religia reformată, au fost lăsați la vatră”. La rândul lor, românii Tărău Nicolae, zis Culuțu, din comuna Hodiș, județul Cluj, Vușcan Petru și Bota Gheorghe, ambii din comuna Nearașova, județul Cluj, “au fost desconcentrați, după ce, în prealabil, au trecut la religia romano-catolică”. În ziua de 20 decembrie 1942, comandantul Batalionului III VM, din Raco, lt. Daroczi Béla, a adunat pe toți soldații români din subordine, care “au fost obligați să completeze și să semneze declarații de trecere la religia reformată”.
Desigur, cei mai mulți dintre românii care au semnat astfel de declarații sau care, sub presiunea autorităților militare și pentru a evita trimiterea lor pe front sau în unități de pedeapsă ale armatei ungare, au declarat că acceptă una din religiile maghiare, au făcut-o doar de circumstanță și doar ei, ca indivizi, nu și familiile lor. După întoarcerea acasă, ei continuau să-și respecte credința lor, frecventând, împreună cu familiile, bisericile românești. Acest fenomen a atras atenția autorităților militare, care au luat contramăsuri. Așa se explică ordinul nr. 28023/943, Cab. I, Secția Iac., cu caracter “Strict confidențial” și cu mențiunea “Aprecierea convertiților la religiile maghiare”, aparținând Comandamentului T. IX. A Cluj, și datat - 26 noiembrie 1943. Ordinul începe prin critica faptului că unele centre de recrutare au înțeles greșit fenomenul trecerii românilor la una din religiile maghiare, cu prilejul încorporărilor sau concentrărilor. “Astfel, fără a cerceta mai temeinic împrejurările, au fost trecuți, în efectivele combatante ale armatei, români etnici și minoritari, obligați să facă serviciul militar la unitățile de muncă - ca unii cari, din punct de vedere național maghiar, nu sunt de încredere (s.n.) - dar care au trecut - respectiv, și-au declarat dorința de a trece - de la vreuna din confesiunile românești, la religia romano-catolică sau reformată, fără ca vreunul din membrii familiilor lor să-i fi urmat în noua religie adoptată. O bună parte din cei convertiți în acest fel, sunt domiciliați în comune curat românești și, după convertire, continuă să asculte liturghia românească, fără a mai aminti faptul că, copiii lor, păstrându-și limba inițială, continuă să fie crescuți în spirit național românesc de către preoții lor și că ei învață în secțiile românești ale școalelor de stat”. Ordinul aprecia acest fapt ca un “șiretlic” din partea românilor, pentru a se eschiva de la serviciul militar în unitățile de muncă, unde viața era infinit mai grea decât în cele combatante. Pentru a pune capăt acestui fenomen, ordinul stabilește regula că “în viitor se vor repartiza la serviciul combatant numai Unguri (s.n.) etnici și cei cu limba maghiară maternă”. De asemenea, se cerea ca, înainte de a trece pe listă pe cei desemnați pentru serviciul combatant și care vor să se convertească, “se va proceda la studierea temeinică a mediului în care trăiesc (...) stabilindu-se dacă intenția de a se converti izvorăște dintr-o sincera convingere, dacă mediul în care trăiesc le asigură îngrijirea spirituală în noua religie și dacă este asigurată educația copiilor lor în secția maghiară a școalei de stat. În cazul când condițiile de mai sus nu sunt întrunite, cel convertit va putea fi întrebuințat numai pentru serviciul de muncă (s.n.)”.
(Va urma)
