Într-o zi, în mijlocul unei adunări de oameni, un tânăr a început să strige: „Oameni buni, uitați-vă la mine, eu am cea mai frumoasă inimă din lume."
Oamenii se uitau la el uimiți de frumusețea și perfecțiunea inimii sale, care nu avea nici cel mai mic defect. Inima tânărului arăta superb. Imediat, acolo a apărut și un bărbat mai în vârstă care i-a spus tânărului: „Nu, fiul meu. Eu am cea mai frumoasă inimă din lume." Atunci, tânărul îi spune: „Arată-mi inima ta, atunci!" Bărbatul în vârstă i-a arătat inima. Inima bărbatului avea cicatrici peste tot și părea ca fiind făcută din mai multe piese, în diverse culori. Marginile inimii erau aspre, iar unele părți lipsă erau înlocuite cu alte piese. Tânărul începu să râdă: „Dragul meu, ești supărat? Uite cât de perfect arată inima mea. Nu găsești nici cea mai mică imperfecțiune, niciun defect. A ta, în schimb, este plină de cicatrici și răni. Cum poți să spui că aceasta este o inimă frumoasă?"
„Dragul meu, inima mea este la fel de frumoasă ca și a ta. Vezi aceste cicatrici? Fiecare cicatrice reprezintă dragostea împărtășită unei persoane. Împart câte o bucată din inima mea fiecărei persoane pe care o iubesc, iar în schimb, primesc o altă bucată de inimă, pe care o pun îl locul piesei pe care o ofer", a explicat bătrânul. Tânărul a rămas fără cuvine. Bătrânul a continuat. „Inima mea nu mai are forma perfectă pentru că uneori nu am primit în schimb dragostea pe care am oferit-o. Inima ta este perfectă și fără cicatrici pentru că nu ai iubit pe nimeni."
