Nu pentru că nu i-aș aprecia activitatea și efortul de a ne ajuta să ne păstrăm tinerețea fără bătrânețe cât mai mult timp, ci doar dintr-o teamă cochetă: nu îmi place să vorbesc despre bătrânețe, încă nu am învățat să o măsor în realizări și să o accept ca pe-o etapă obligatoriu de parcurs.
Evident că este vorba despre Ana Aslan - un simbol național mult mai cunoscut și apreciat în afara țării decât în interiorul ei. Știm puține lucruri despre ea și nu toți ne-am manifestat curiozitatea în a-i studia biografia și performanțele.
De fapt, Ana Aslan, fire retrasă, sobră și discretă, o introvertită care și-a ținut viața personală ascunsă de ochii lumii și ai presei, era o mică burgheză obligată să trăiască într-un sistem comunist totalitarist.
Deși nu a fost o frumusețe răpitoare, a fost o persoană plăcută, o femeie delicată și cochetă, cu un stil de viață rafinat.
Adora muzica lui Chopin și picturile lui Dali, spectacolele de teatru și balet, aprecia hainele de calitate, croite de către stilistul personal care venea special pentru ea de la Milano.
Acesta îi croia la comandă pantaloni și deux-piecese-uri din mătase și stofă naturală în culori pastel.
Purta un superb inel cu diamant, un șirag de perle naturale, asortate cu elegante haine din blană naturală.
Era o gurmandă subtilă, cunoscătoare a băuturilor fine, a bucătăriei franțuzești și a deserturilor italiene.
În fiecare an sărbătorea, împreună cu prietenii, Anul Nou cu șampanie și caviar.
Oglinda și cei din jur n-au văzut-o nici măcar preț de o zi necoafată.
“Iubesc natura, în special marea, florile.
Și în afară de natură îmi place arta.
Arta, în special pictura, am un simț deosebit al culorii și mă pasionează culorile. Îmi plac oamenii, deși am fost de multe ori neînțeleasă de oameni.
De multe ori, când am cunoscut pe cineva, mă interesează viața din ei și evoluția lor în viață”, mărturisea Ana Aslan într-un interviu.
Era femeia care se îndrăgostea doar de bărbații inteligenți lângă care putea să înflorească spiritual.
Ana Aslan n-a fost femeia a cărei inteligență să îi fie sieși suficientă.
Întotdeauna a vrut mai mult, iar divinitatea i-a dat! I-a plăcut viața, munca, lucrurile de calitate, oamenii deștepți.
Ea n-a avut timp să educe o nație, pentru că și-a asumat un țel mai înalt: să educe întreaga lume. A rămas în memoria celor mulți femeia care a învins bătrânețea, savantul care a lansat două branduri încă neegalate: Gerovital și Aslavital, directorul unui institut unic în toată lumea, un savant apreciat pe toate continentele și de foarte multe personalități de pe întreg mapamondul.
A tratat importanți oameni politici ai momentului: mareșalul Charles de Gaulle, Winston Churchill, JF Kennedy, regii Arabiei Saudite și al Marocului, Mao Zedong, mareșalul Fanco, Yaser Arafat, mareșalul Tito, Hrușciov, Indira Gandhi, Imelda Marcos, văduva președintelui filipinez Ferdinand Marcos, președintele Suharto, cancelarul german Konrad Adenauer, Aristotel Onasis, scriitorii Somerset Maugham, Miguel Asturias, dar și actori precum Charles Chaplin, Kirk Douglas, Claudia Cardinale, Marlene Dietrich și nevasta artistului italian Giuliano Gema sau artiști precum Pablo Picasso și Salvador Dali!
Ana Vasilichia Aslan s-a născut la Brăila, în 1897, și a fost mezina familiei Mărgărit și Sofia Aslan. Tatăl - un împătimit al jocurilor de cărți, mama - o bucovineancă frumoasă și educată, care au avut împreună patru copii.
Când a decis să urmeze medicina, mama s-a împotrivit considerând că meseria era prea dură, dar a cedat când Ana a intrat în greva foamei:
“Sunt momente din viață pe care mi le aduc aminte, începutul la medicină. De pildă, faptul
că mama nu voia deloc să fac medicină și ca să o conving, 3 zile nu am apărut la masă, nu am mâncat”.
După ce a absolvit Facultatea de Medicină din București, în 1922, a ocupat până în 1949 postul de profesor titular la Clinica Medicală din Timișoara, an în care a fost numită șef de secție la Institutul de Endocrinologie din capitală. Începând din 1958 a ocupat funcția de director al primului Institut de Geriatrie și Gerontologie din lume.
A brevetat medicamente cu efecte curative asupra efectelor procesului de îmbătrânire și a bolilor specifice bătrâneții. Pe lângă medicamentele preventive ale bătrâneții, ea a elaborat programe pentru stimularea activităților specifice persoanelor de vârsta a treia. Medicamentele brevetate de ea aduceau un profit de 17 milioane de dolari anual. Deși ajunsă deja pe culmile succesului, Ana a rămas o controversată, menită să fie descoperită înainte de a fi apreciată.
Vorbea perfect germana, italiana și franceza, dar se exprima cu mare lejeritate și în engleză, poloneză, greacă și spaniolă.
Cu toate astea era superstițioasă și credea nu numai în Dumnezeu, dar și în ghicitoare! Era superstițioasă, motiv pentru care nu se întorcea niciodată din drum. Deținea o impresionantă colecție de statuete înfățișând bufnițe de diferite forme și mărimi.
Nu a fost căsătorită niciodată și nu a avut vreun moștenitor.
Cu toate astea, a iubit bărbați deștepți, iar pe cei care și i-a dorit, erau căsătoriți. În viața ei au existat doi bărbați și pe fiecare i-a iubit cu pasiune.
Iubirea tinereții ei a fost celebrul fiziolog, profesor doctor Daniel Danielopolu, cel care a ajutat-o să își construiască personalitatea și să își definească scopurile carierei.
Acesta era bărbat însurat la vremea aceea și nu a avut niciodată intenția de a-și părăsi nevasta. Ani de zile a mers în casa soților Danielopolu, s-a așezat la masa lor, au jucat bridge împreună, au mâncat, au râs, au vorbit, amândoi protejându-și relația și ținând-o la distanță de toți apropiații lor comuni (cum vor fi reușit????).
La maturitate, l-a cunoscut pe ambasadorul României la Paris, Duiliu, fiul celebrului scriitor Duiliu Zamfirescu.
Când a avut forța să recunoască public cele două relații, Ana Aslan îi compara astfel: Daniel a fost ca un coniac Metaxa de cea mai bună calitate, pe când Duiliu a fost ca spuma efervescentă a unei șampanii franțuzești.
Viața ei a fost traversată de mulți bărbați interesanți, unii cu profiluri intelectuale deosebite, alții amăgitori prin tinerețea și virilitatea lor.
Pe când ea avea 80 de ani, era adorată de către un înstărit om de afaceri italian, cu foarte mulți ani mai tânăr!
A murit în 1988, în urma unei infecții microbiene generată de o operație de extirpare a unei tumori canceroase la colon și a fost înmormântată fără preot în Cimitirul Belu.
Singurul lucru de care s-a temut în viață a fost moartea.
Se pare că inclusiv pe cea care a sfidat bătrânețea, moartea nu a ocolit-o și a luat-o într-un final la ea.
Gurile rele (cei plătiți să denigreze) spun că în timp ce se afla în agonie, securiștii ar fi venit la căpătâiul ei și-ar fi încercat să afle numărul presupuselor conturi bancare din străinătate în care se credea că și-ar fi ascuns averea.
La înmormântare, însă, apropiații ar fi găsit o poșetă în care se aflau 20.000 de dolari și niște bijuterii - singura avere descoperită în casă, în care avea să se mute imediat o rudă a Elenei Ceaușescu și să-și însușească toate bunurile personale ale Anei Aslan.
Moartea te iartă uneori, doar viața te execută de fiecare dată!
