Începuturile construcției fabricii NITROGEN au fost între anii 1912-1916, pentru fabricarea de materiale și gaze de luptă destinate războiului, pe baza materiilor prime existente în zonă, în principal gazul metan, sarea de la salina Praid și forța de muncă în mare parte calificată.
Primele capacități de producție au fost puse în funcțiune în anul 1916, pentru ca numai după cinci ani (1920) să intre în funcțiune uzina metalurgică “MICA” Târnăveni, filială a unui puternic concern german implicat în prelucrarea minereurilor cupro-aurifere și extracția metalelor prețioase aur, argint și cupru, provenite din bazinul cupro aurifer Baia Mare. Unirea celor două mari Societăți industriale (1948) au pus bazele viitoarei platforme chimice a orașului: combinatul chimic “KARL MARX” și apoi combinatul chimic Târnăveni, simbol al dezvoltării industriei chimice românești, prin excelență, fabricarea carbidului, dar și a altor produse chimice necesare economiei naționale: acid sulfuric, amoniac, acid clorhidric, bicromatul de sodiu și de potasiu, faianță-gresie, printre care și ALUMINĂ HIDRATATĂ.
Fără îndoială, înființarea celor două importante societății industriale “NITROGEN” și “MICA” (1916-1921) au constituit începutul dezvoltării industriale a Târnăveniului ridicat la rangul de oraș, în anul 1912, și iluminat cu gaz în anul 1913, devenind un semnificativ centru industrial din zona centrală a României. Inițiativa înființării celor două mari întreprinderi și aducerea acestora în orașul de pe Târnava Mică, înnobilarea localității și perspectivelor dezvoltării sale, aparțin fabricii “NITROGEN”, în mare parte și de netăgăduit, inginerului ION GIUGURTU, nume încrustat pe Placheta de ALUMINIU, achiziționată de primarul Sorin Megheșan, donate și găzduită în prezent la Muzeul Municipal Târnăveni (2015).
Dar, cine a fost Ion Giugurtu? Ion Giugurtu (n. 24 iunie 1886 la Turnu Severin, d. 24 noiembrie 1959, Râmnicu Sărat) a fost un inginer român de mine provenit de la Academia de mine din Freisburg și Berlin Charlottenberg, om politic de extremă dreaptă pro-german și, pentru o scurtă perioadă, prim ministru al României. S-a numărat printre prosperii oameni de afaceri din România interbelică. Acționar, patrona numeroase întreprinderi de minerit. Fără prea mari succese în cariera politică. În octombrie 1919, formează societatea română de industrie și comerț, iar în anul 1921 societatea Mica, unde a fost director până în anul 1944. De asemenea, a fost președintele Societății NITROGEN și al băncii de Scont. Fondator și proprietar al revistei “Libertatea”, ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor (1939-1940), ministru al Afacerilor Străine (1940), ministru al Industriei și Comerțului (1938), președintele Consiliului de Miniștri (1940). Principalele lucrări: dezvoltarea industriei în România 1916, posibilități de refacere și dezvoltare ale industriei în România 1919, politica minieră a statului cu privire la exploatațiile metalifere 1931, industria mecanică metalurgică românească ș.a. După anul 1944 este arestat de către regimul Petru Groza, fiind pus în libertate în luna mai 1950. Este arestat și închis din nou la penitenciarul din Sighet, împreună cu ceilalți foști demnitari din perioada interbelică. A decedat în suferințe cumplite, pe data de 24 noiembrie 1959.
Construirea fabricii NITROGEN, în anul 1916, și apoi a uzinei metalurgice Mica, anul 1920, cu aportul deosebit al inginerului Ion Giugurtu, coincide cu începutul fabricației de carbid prin cuptoarele I și ÎI-4 MVA și apoi programul dezvoltării industriale a orașului Târnăveni: fabricile de amoniac 1936, prima instalație din Europa și din lume, și cloro-sodice (acid clorhidric, hipoclorit, clorura de calciu), Acid sulfuric (sulfat de aluminiu, alaun de amoniu, sulfoluminat de calciu), Bicromat de sodiu și de potasiu, faianță-gresie, uzina de prelucrare a minereurilor cupro-aurifere.
(Va urma)
