Să vină Crăciunul, prieteni!
Lud, cald, melancolic... Îl simt...
Cai, sănii și vremi troienite,
Copil... Vis din alt anotimp.
Să vină Crăciunul, prieteni!
Colinde pe uliți de sat,
Verzi cetini de brad în pridvoare,
Arome de timp unicat.
Să vină Crăciunul, prieteni!
Cu daruri, candoare și mit,
Bunicul “sfădindu-mă” tainic,
Mustața-i zâmbind mucalit.
Mi-e dor de bunici, dor de mama,
De brad, de covrigi calzi în ler,
Mi-e dor de-un Crăciun, cel din urmă,
Cu-ai mei, acum aripi în cer.
Să vină Crăciunul, în inimi!
Hristos s-a născut! Să-L iubim!
În suflet, prin dragoste pură,
Prunc Sfânt să `nălțăm spre sublim.
Să vină, Crăciunul, prieteni!
În noi? Armonie și cald!
Din suflet, prin ierni transilvane,
Blajin, vă salută un bard.
(Din volumul “Călătorul”, Ed. Vatra veche, iunie 2018)
