Anul 2020 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române “Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români” în întreaga Patriarhie.
Ținând cont de mersul societății de astăzi, o societate aplecată spre consumism, spre material, spre egoism, lucrarea filantropică a Bisericii desfășurată în ziua de azi este necesar a fi evidențiată ca o activitate de bază a Bisericii noastre.
Această comemorare are ca scop principal identificarea în primul rând a celor care s-au implicat în activitatea filantropică a Bisericii, ca și exemple pentru noi cei de astăzi, dar și promovarea exemplului lor în societatea de azi.
Atât identificarea, cât și promovarea unor astfel de exemple nu și-ar împlini rostul dacă noi, Biserica lui Hristos nu arătăm care este rolul acestei activități filantropice în Legea cea Nouă, pe care o propovăduim. Aceste argumente le găsim atât în Sf. Scriptură, cât și în Sf. Tradiție a Bisericii noastre strămoșești, înțelegând prin aceste exemple legătura care este între viața spirituală și latura filantropică, socială. De aceea Sf. Ioan Gură de Aur spune: “Viața n-ar mai fi cu putință să se mențină dacă ai desființa milostenia, iertarea, iubirea de oameni...” (“Omilia LII-a la Matei”, PSB, EIBMBOR, 1994, pag. 607).
Acțiuni precum grija față de bolnavi, mila față de săraci, nu reprezintă numai o datorie morală, ci ele sunt părți componente din misiunea socială a Bisericii în mijlocul comunității. Cel mai bun exemplu biblic este Pilda samarineanului milostiv.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii noastre, spunea: “Păstrăm vie recunoștință celor care s-au străduit de-a lungul istoriei să contribuie la misiunea filantropică a Bisericii Ortodoxe Române și îi pomenim în rugăciune și pe cei care, în trecut, au fost ctitori de așezăminte medicale sau educaționale, de azile, orfelinate cantine sociale, adăposturi pentru săraci”. (“Anuar liturgic și tipiconal 2020”, EIBMBOR, București, 2019, pag. 9).
Doar pentru a ne forma o imagine, amintim câțiva dintre ei, făcând parte din toate categoriile sociale ale vremii: Sf. Neagoe Basarab, domnitorul Țării Românești, ctitor de cămine pentru bolnavi, mitropolitul moldovean Anastasie Crimca, ctitor de bolniță la Dragomirna, Emanoil Gojdu, care a donat imensa sa avere “românilor de religiune ortodoxă răsăriteană din Ungaria”, și mulți alții.
Toate acestea au făcut ca lucrarea Bisericii în ziua de azi să fie una temeinică, activitatea Bisericii Ortodoxe Române, punând această instituție divino-umană în fruntea celor care fac asistență socială reală în țara noastră, atât prin lucrarea liturgică, duhovnicească sau pastorală, cât și prin asistența socială și filantropică prestată în centrele Bisericii noastre, centre dedicate fie copiilor proveniți din familii sărace sau cu părinți plecați în străinătate, bolnavilor, vârstnicilor abandonați, victimelor traficului de persoane, victimelor violenței în familie, persoanelor cu dizabilități, persoanelor dependente, șomerilor, prin asistența religioasă din unitățile militare, penitenciare, spitale, așezăminte sociale etc.
Astăzi, în întreaga Patriarhie Română, întreaga lucrare filantropică se compune din: cantine sociale, unități medicale, centre de zi pentru copii, centre de zi și rezidențiale pentru vârstnici, birouri de asistență socială, centre comunitare, centre de tip familial, grădinițe sociale, after school-uri, locuințe protejate, centre de informare, de consiliere, de resurse, instituții de învățământ pentru adulți, centre de urgență, campusuri, tabere, centre educaționale etc.
Toate acestea arată că Biserica noastră lucrează după modelul suprem care este Hristos, având o credință lucrătoare prin iubire darnică, conducând spre o comuniune cu Dumnezeu și cu semenii fiecăruia care facem parte și ne implicăm în această lucrare.
Nu pot să nu mă gândesc cu câtă dragoste, doar aici, pe plan local, anul trecut, punând mână de la mână, am contribuit cu toții într-un fel sau altul, la ajutorarea celor pe care viața i-a pus la încercare: copii bolnavi de cancer sau persoane majore, copii în pragul abandonului școlar, asigurarea unui minim necesar pentru familiile numeroase etc., lucruri pentru care mulțumesc, încă o dată, tuturor.
Cu atât mai mult, anul acesta trebuie să fim mai solidari cu cei care au sau vor avea nevoie de ajutorul nostru, de aceea închei cu cuvintele Sf. Apostol Iacob care ne îndeamnă: “Așa și cu credința: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși” (Iacov 2,17).
Să dea Domnul ca fiecare dintre noi să putem ajunge la o credință vie, lucrătoare prin fapte față de aproapele nostru. Se cuvine ca toți într-un gând să înălțăm rugăciuni înaintea Sf. Treimi, pentru o bună reușită în anul 2020 și, cu siguranță, Dumnezeu va revărsa harul Său asupra noastră, a tuturor!
Întru mulți ani binecuvântați, tuturor! Amin!
