Miercuri, 29 ianuarie 2020, la Casa Memorială Avram Iancu din Târgu-Mureș, a avut loc expunerea cu titlul “30 de ani de la instaurarea democrației și de la căderea comunismului în România”, susținută de profesorul de istorie Gheorghe Nistor, prezentat de profesorul, tot de istorie, Mihai Monoranu. Au fost evocate evenimentele care au avut loc în Europa de Est, centrală și de sud-est, înainte și după căderea zidului Berlinului, pe 9 noiembrie 1989, și rolul jucat de Mihail Gorbaciov în căderea regimurilor comuniste, prin politica sa reformatoare, perestroika, restructurarea, transparența. Dacă începând cu anii '80, regimurile comuniste din lagărul socialist, dădeau semne de criză, în România, într-un exces de orgoliu, Ceaușescu a hotărât să plătească datoriile externe, forțând exporturile industriale și agricole, ajungându-se la calvarul aprovizionării populației. Soarta lui Ceaușescu a fost hotărâtă după teoria originală pe care am auzit-o la întâlnirea din 2-3 noiembrie 1989, de la Malta, dintre George Bush și Mihail Gorbaciov între alții, când Bush l-ar fi asigurat pe Gorbaciov că valorile occidentale nu înseamnă neapărat că am dori impunerea sistemului nostru României, Cehoslovaciei și RDGului, la care Gorbaciov ar fi răspuns la fel de enigmatic, pentru noi acest lucru este foarte important. Au avut loc schimbări fundamentale. În aprilie 1989, România și-a plătit datoriile externe, iar în întreaga Europă se petreceau schimbări istorice, căderea zidului Berlinului, formarea guvernului pluralist în Polonia, transformările din Cehoslovacia și Ungaria, în timp ce în România, Ceaușescu nu renunța la conducere, cu toate că radio Europa liberă și Vocea Americii îl anunță ca urmaș pe directorul Editurii Tehnice, Ion Iliescu, fost coleg cu Gorbaciov la Universitatea din Moscova. A fost prezentat rolul mass-mediei și al televiziunii în prăbușirea regimului comunist și faptul că Revoluția Română a fost prima transmisă în direct. S-au emis mai multe variante cu Revoluția din 1989, de la intervenții străine, la cea mai răspândită versiune, cea a revoltei spontane a populației, nu se știe nici acum numărul real al miilor care au murit, dar oricum e considerat un blestem național executarea soților Ceaușescu în ziua de Crăciun, fără un proces adecvat, consideră profesorul de istorie, că de aceea totul merge așa prost în România. * O altă veste cutremurătoare, dintr-o discuție privată cu domnul Monoranu, a fost despre aflarea morții medicului târgumureșean Cosmin Moldovan, fiul directorului de teatru Iulius Moldovan, elevul profesorului de la Papiu care făcea parte dintr-o promoție strălucită și a Liceului de Artă în școala generală. Este îngrozitor ce s-a întâmplat și mă gândeam dacă nu e tot o dovadă a ignoranței și indiferenței celor din jur, ca și moartea Cristinei Țopescu sau a lui Călin Nemeș. Este greu de crezut că sărăcia era motivul pentru un medic și cadru didactic, dimpotrivă prosper financiar de când îl știu, frumos, iubit, având tot ce și-ar fi putut dori în viață, cum am aflat dintr-un interviu cu el, mai ales călătorii în străinătate. * Fac astfel trecerea la cartea medicului primar Dorian Marcoci, “Pe pleoapa lumii”, despre care Valentin Marica scrie, în modul voit discret în care își conturează biografia literară, Dorian Marcoci nu își trădează nici de data aceasta visul, acela de a călători spre limanuri de frumusețe prin aureola cuvintelor. Îi sunt mai aproape liniștea celestă și cea telurică, dezmierdate în nimbul anotimpurilor, în curgeri domoale ale timpului sau în sentimentul tainei, în peisaje sau drumuri, ascultând doar de suflet. Tot citând comentatorul, poetul nu intră în excentricul unor grupări literare, nu epatează și nu zădărnicește lumina lirică prin proliferări banale, utopice. Ascultă doar de suflet. Își dorește să fie eliberat de vicleșugurile iubirilor fără nume, căutându-le nume, de fapt sensul, stând pe pleoapa lumii, mai aproape de ochiul lui Dumnezeu decât al omului, pierzându-se în depărtările mării și iubirii. Visul, nostalgia, amintirea, intrarea ființei în magia infinitului, precum într-un ritual liturgic, atingerile în bătaia valurilor, aroma sării, tăcerile din larg, orizonturile nesfârșite, dealuri, sălcii, luna, pietrele, duminica, curgerea Mureșului fac să se simtă culegătorul de speranță din volumul Flori de tei, creând catharsis-ul. Mă plimb cu tinerețea-n brațe. Este o poezie a împăcării, calmă, răscolind starea de apatie a ființei, acceptă seninul din tine, vidul. Pleoapa lunii e distingerea de neant. Valentin Marica face trimiteri la Nichita și Lucian Blaga, a cărui carte de poezii, În marea trecere o voi prezenta. Iubirile fără de nume sunt primul capitol al lui Dorian Marcoci. Acestea vin dinspre mare, își caută sprijin cu candoare în teii noduroși de vreme. Mărturisire, O seară, Două inimi, Cântă-mi, vântule, Îmbrățișare, Ecouri, Cum trec valurile mării, Ce-ai făcut? Depărtare, Curcubeu, Prevestire, Între Dunăre și mare, Asfințit, Nopți de satin, Sunt fulgi?, Fotografia, Abur de gând, Încercare, Un scurt oftat, Când vorbele-s tăceri, Mai stai, Să speri, Să mă iubești, Am strâns, Într-un suflet, Maci, În partea a doua, Printre frunze căzătoare, include La drum, Gândul, Printre frunze căzătoare, Duminica, De frumusețe, Și-i toamnă, pe seară, A lăcrimat copilăria, Aș vrea, Un Felinar, Era o casă, Cât alb? Colindă, De ce? În vis, Alinare, Rotire, Față în față, Ocrotire, Bujori pribegi, Speranță, Acceptă, Despre tăcerile, O piatră, Lumină și credință, Alinare, Prima petală, Din toate iernile, Flori de tei. Așa cum am scris și data trecută, mi se pare o poezie lirică, de dragoste, foarte diferită de structura obișnuită de medic, el fiind îndrăgostit de apele Dunării și Mării, fiindcă a trăit mult timp în Brăila. Orașul meu preferat, cu iz turcesc. Întâlnirile de la Casa Avram Iancu sunt ocazii de a răscoli amintiri.
