Demult, undeva pe Pământ, s-au adunat toate calitățile și simțurile omenești. Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia a propus să se joace de-a v-ați ascunselea. Intriga și-a ridicat sprâncenele, iar Curiozitatea a întrebat ce joc este. Nebunia i-a explicat și apoi a început numărătoarea. Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat atâtea tumbe, încât chiar și Îndoiala și Apatia s-au lăsat convinse. Adevărul nu s-a ascuns, pentru că nu avea rost de vreme ce va fi descoperit în final. Aroganța a considerat acest joc ridicol. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credința s-a înălțat la Cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, cocoțat în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape că nu reușea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal a fost locul ideal pentru Frumusețe. Scorbura unui copac? Numai bună pentru Rușine. Rafala unui vânt? Magnifică pentru Libertate. Într-un final a găsit și Generozitatea un loc pentru ea: o rază de soare. Neatenția... a uitat unde s-a ascuns! Dragostea s-a ascuns într-o tufă de trandafiri. “Un milion”, a numărat Nebunia, și a început să caute. Nebunia a descoperit, curând, partenerele de joacă, numai Dragostea nu putea fi găsită. O căutase pretutindeni și era aproape să renunțe, când a zărit o tufă de trandafiri înfloriți... Cu un țepuș a început să îndepărteze crenguțele ghimpoase, când deodată auzi un strigăt ascuțit: spinii au intrat în ochii Dragostei. Nebunia nu știa ce să mai facă pentru a-și cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat și chiar s-a oferit să fie ajutor și îndrumător.
Acesta este motivul pentru care dragostea e oarbă, iar nebunia o însoțește mereu...
sursa: taifasuri 2007
